Shakira și noul Cod Psihiatric

Președintele Liviu aflase, cumva, că nu eu fusesem inițiatorul tentativei de lovitură de palat. Iar nimfomana din Miercurea Ciuc îl decepționase. Femeia scrisese pe pagina de Madbook că Liviu o hărțuise sexual, pentru a-i convinge pe pacienții minoritari să voteze Codul Psihiatric. Mai nou, cazul era de competența Asociației #MeToo, Viorica deschisese deja o anchetă, urmau să fie audiate persoane din anturajul președintelui (chiar dacă doar de ochii lumii).

Așadar, făcusem aiurea două săptămâni de carceră. În compensație, Liviu îmi propusese jobul de asistent personal. Aveam să accept cu mari rețineri, alternativa arăta mult mai rău, mă puteam trezi cu repercusiuni asupra familiei.

În week-end, aterizase în curtea spitalului Cristian, aka Shakira, un soi de vedetă din lumea fotbalului. Spre deosebire de noi, ceilalți pacienți, se internase la cerere, iar conducerea Micului Pentagon îi pusese la dispoziție rezerva Penthouse cu jacuzzi și teren de mini-golf (unde, contra cost, beneficia de serviciile asistentelor de la Departamentul Video-Chat Psihiatric). Cu nervii la pământ după patru ani de intensă creație literară, la finele cărora reușise să publice cartea „Un vis frumos, Dinamo București”, Shakira i-a solicitat președintelui Liviu să organizeze la spital o petrecere selectă, de bun venit, unde urma să citească pasaje din ultimul său volum autobiografic, „M..e Steaua!, M..e DNA!”.

Primisem sarcina (deloc ușoară) de a pregăti sala de ședințe a Micului Pentagon pentru treizeci de invitați aleși pe sprânceană. Ca de obicei, Viorica venise nechemată, avea chifteluțe în păr, arăta ca naiba, își uitase în salon pijamalele de protocol cu talie joasă. Aranjasem două mese lungi, pline cu trabucuri cubaneze, medicamente și băutură în regim de bufet suedez, iar Viorica sărise să-și toarne în tigaie un Jack Daniel’s sec, fără gheață.

Pe mica scenă improvizată din butoaie de bere, Micutzu își termină numărul de stand-up psihiatric (la care invitații plânseseră cu sughițuri, eliberându-se astfel de energiile negative), moment bun ca președintele Liviu să-l introducă pe cel mai nou dintre pacienții VIP.

― Dați-mi voie să vi-l prezint pe Cristian, sponsorul acestei minunate petreceri, căruia îi dorim spitalizare plăcută și însănătoșire grabnică. Cristian, hai, vino aici… Aplauze, vă rog.

Cu trabucul în gură, Shakira urcă pe scenă ținându-le de mijloc pe două asistente îmbrăcate în costum de baie, care râdeau încontinuu sub efectul medicamentelor psihotrope de import, cu eliberare prelungită.

Shakira își aranjă cureaua, trase un fum din trabucul Bolivar Belicosos Finos și o pălmui la fund pe însoțitoarea roșcată.

― Bună seara și bine ați venit… Aș fi vrut să spicuiesc din ultima mea carte despre fotbal și viață, dar m-am răzgândit. Mai bine vă citesc noul Cod Psihiatric, căci este foarte tare, să mor eu…

Președintele Liviu fluieră admirativ, încurajat de asistenta șefă Olguța, care din pricina atitudinii exuberante își vărsă băutura pe halatul alb, imaculat. Când Shakira coborî de pe scenă să-i șteargă decolteul cu mâna, pipăindu-i sânii fermi, bine ținuți în frâu de sutienul push-up, femeia clipi des, îmbujorată.
Apoi, se trezi cu trabucul lui Shakira în gură, nu avusese timp să protesteze, pentru că vedeta serii revenise iute la microfon, să-și continuie discursul.
― Dar mai bine decât mine ar putea să ne explice noul Cod Psihiatric nimeni altul decât autorul acestuia, doctorul Tudorel. Maestre, vă rog…

Timid, cu aerul unei păpuși gonflabile folosite în exces, pe centura politicii, Tudorel își croi drum printre invitați. Tuși în pumn înainte de-a lua cuvântul.

― Bună seara… Observ printre noi și susținători ai Statului Paralel. În cazul lor, vom aplica vechiul Cod Psihiatric, cu pedepse foarte dure, pe măsura faptelor. Cei care mă cunosc, știu că am o vorbă: cu nebunii, nu te joci!

Viorica ridică două degete, ca la școală.

― Mă scuzați, doctore… Dacă nu știu cum se zice corect imunoglobină, este vorba de neglijență în serviciu, sau abuz în serviciu?
― Nu, Viorica, este vorba de prostie la serviciu! îi răspunse Cosette, după ce-și făcu un selfie cu Shakira.

Scoasă din minți, Viorica se repezi să-i ardă o tigaie în cap, cele două femei începură să se tragă de păr, sub privirile indiferente ale lui Traian, care își mai turnă un whisky în buzunarul de la pijama. Klaus puse pariu cu Victor, pe două cutii de Furazolidon comprimate, c-o să câștige Cosette. În zarva creată, președintele Liviu se îndreptă spre microfon.

― Atenție, puțină liniște… Aș vrea să le mulțumesc din inimă celor care au contribuit la noul Cod psihiatric. Este o adevărată bijuterie, parte a sistemului judiciar modern, în pas cu realitățile din societatea românească. Nu vreau să plec ca un idiot din acest spital și din această funcție, hăituit de teroriștii Statului Paralel KRISIS, ci doresc să las în urmă un ospiciu mai bun, mai primitor… Cum se spune, ești om cu mine, sunt om cu tine. Dragoste pentru dragoste, dispreț pentru dușmănie.

Aplauzele angajaților spitalului fură acoperite de huiduielile simpatizanților Statului Paralel.

― Mulțumesc, îi dau cuvântul, din nou, doctorului Tudorel.

Între timp, Cosette și Viorica terminaseră indecis partida și săriseră în brațele lui Shakira, împreună cu doctorița Gabriela și două asistente de la Secția Electroșocuri. Bărbatul apucase să le promită butelii de voiaj, trabucuri cubaneze, bilete gratis la meciul FCSB-Dinamo, poșete Dolce and Gabbana by Geanina și, nu în ultimul rând, cursuri practice despre cum poți rămâne însărcinată când bărbatul nu-i acasă (pentru o perioadă mai lungă, de la 3 la 10 ani).

― …deci noul Cod psihiatric, continuă Tudorel, așează lucrurile în matca lor firească. Cine merită să scape, scapă, cine nu, nu…

Încet, încet, Klaus, Victor și Traian strânseră într-o sacoșă medicamentele și băutura de pe mese, apoi dispărură la fel de discret precum o făcuseră doctorițele și asistentele, chemate de Shakira să continuie distracția în intimitatea salonului său. Pe scenă, Tudorel își ținu speach-ul nestingherit, lipsa publicului nu îl demotivase, dimpotrivă, se înflăcărase pe măsură ce se îndrepta spre miezul problemei.

Un gardian Psi plin de funingine năpusti în încăpere și-i întrerupse discursul.

― Incendiu! Arde la etajul doi!

Deloc impresionat, Liviu îl privi chiorâș.

― Mână criminală sau neglijență în serviciu?

― Neglijență…

― Ok, atunci de ce mă deranjezi, boule? Dispari!

Gardianul ieși, apoi președintele îi făcu semn camaradului său.

― Tudorele, continuă. Vorbele tale îmi gâdilă plăcut urechile…

(va urma)

Orice asemănare cu personaje și situații reale nu este deloc întâmplătoare