Și? Când începe campania?

Probabil n-ai remarcat nici dacă ai stat degeaba. Și apare întrebarea firească: ce ar fi de remarcat? Ce e de discutat? Prezența discretă a candidaților? Fuga de dezbatere? Aparițiile controlate până la dispariția oricărei urme de autenticitate? Faptul că unii se pregătesc să câștige din pragul pușcăriei? De ce ți-ai pierde vremea cu așa ceva?

E aici un soi de calcul cinic al partidelor, un soi de înțelegere tăcută între ele duhnind a dispreț pentru electorat. Dacă vorbești cu oameni care se învârt prin cercurile puterii, afli, un pic surprins, că mulți dintre ei sunt mulțumiți cu situația asta. Cu pasivitatea. Cu nemișcarea.

Ceea ce îi sperie teribil de rău e imprevizibilul. Sunt aproape sigur că există măcar vreo doi candidați care se tem să nu câștige din greșeală.

NEWS ALERT Datoria publică a României a spart pragul critic de 60% din PIB, linie roșie care obligă guvernul, prin lege, să ia măsuri urgente. Guvernul Bolojan a adăugat 81 de miliarde de lei la povară și a trecut peste limita asumată de România în fața UE

22:50

FLASH NEWS Lucrul pe care Nicușor Dan trebuie să-l facă la întâlnirea cu Trump ca să evite eșecul. Geoană: „Atunci ne putem juca din nou cărțile”

22:42

Într-o armonie greu de tulburat, partidele au fost de acord cu mult timp în urmă că e mult mai bine pentru ele să fie mai puțină competiție decât mai multă. De asta au rezistat cu încăpățănare ideii de alegeri în două tururi. De asta mimat reforma electorală astfel încât formațiunile mici să nu poată prezenta candidați. De asta fug unele de altele în public pentru a se întâlni apoi în secret la șprițuri unde se stabilesc zonele de influență.

Cu siguranță nu publicul e cel care trebuie să răspundă pentru apatia generală. Dacă oamenii nu sunt entuziasmați sau măcar interesați de concursul desfășurat zilele astea atunci, cu siguranță, responsabilitatea aparține partidelor, consultanților și candidaților înșiși. Spun asta după ce l-am auzit pe unul dintre cei înscriși în cursă plângându-se după modelul „ăștia nu mă merită”. Îi răspund aici și îi spun că publicul merită măcar un pic de efort. Efortul acela e dovadă de respect. Nu știu dacă și de competență dar, dată fiind situația, respectul e suficient.

Mai sunt trei săptămâni în care candidaților li se oferă șansa să iasă din penibil. O ocazie nesperată de a nu ofensa bunul simț al fiecărui om de la care așteaptă votul și al unei societăți care de la care așteaptă încredere. Trei săptămâni în care să arate măcar respect de sine, dacă nu mai mult.

Ați intrat într-o luptă, luptați!