Siria: a fost sau n-a fost?

Fostul ambasador britanic în Uzbekistan, Craig Murray, posta astăzi pe contul său de Twitter: „Trăim vremuri ciudate, când te trezești dimineața și primul impuls e să verifici dacă nu a început Al Treilea Război Mondial fără tine”.

Murray, în acord cu un alt fost ambasador britanic, în Bahrain și Siria, bun cunoscător de arabă, Peter William Ford, și-a declarat zilele acestea îndoiala cu privire la faptul că, cel puțin de data aceasta, atacul chimic de la Duma ar fi opera lui Bashar al-Assad.

Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a declarat în urmă cu câteva ore că atacul chimic din 7 aprilie a fost o „înscenare a serviciilor speciale ale unui stat rusofob”, invocând „dovezi incontestabile”. A subliniat că o eventuală replică armată împotriva Siriei ar urma scenariile libian și irakian – „valuri de emigranți spre Europa și alte evoluții de care nici noi, nici partenerii noștri europeni nu avem nevoie (…), însă care îi pot bucura pe cei protejați de Ocean”. Deși nu a numit statul rusobof care ar fi instrumentat scenariul de la Duma, ultimele precizări pot duce și înspre Statele Unite. În urmă cu două zile, purtătorul de cuvânt al armatei ruse acuzase „Căștile albe siriene” și „Syrian American Medical Society”, cu care acestea colaborează în zonele ocupate de jihadiștii anti-Assad, că ar fi înscenat filmul cu gazarea civililor cu concursul direct al britanicilor. Ambasadoarea Marii Britanii la ONU a calificat imediat afirmația drept „minciună nerușinată”.

MESAJ Gândul urează tuturor cititorilor, colaboratorilor și partenerilor Paște fericit! Hristos a înviat!

00:00

LIVE Hristos a înviat!

23:26

Adevărul e că nici un expert n-a validat respectivele imagini care circulă în toată lumea, provocând emoție și indignare. Despre acest film, Peter William Ford a declarat BBC Scoția: „Trebuie să ne păzim creierul ca și afectele să nu fie strivite de acele video-uri, care sunt descrise ca neverificate, dar care, repetate iarăși și iarăși, ajung să dobândească o falsă credibilitate. Trebuie să ne întrebăm care sunt sursele ce ne mână spre război”. 

Straniu e că nici francezii sau britanicii, care au declarat că au probe clare ale vinovăției regimului de la Damasc, nici sirienii și rușii, care consideră atacul chimic de la Duma o înscenare, nu se grăbesc să prezinte probe. Al-Assad și Putin ar fi fost primii care ar fi trebuit s-o facă, fiindcă ei controlează zona unde s-ar fi petrecut tragedia. Alegațiile iscusitului ministru Lavrov sună bizar, în lipsa dovezilor.  

Dacă secretarul general al Națiunilor Unite, Antonio Guterres, a făcut în ultimele zeci de ore un tur de forță diplomatic încercând să tempereze războiul vorbelor, Sultan ErdoÄŸan, care de la bun început s-a erijat ca mediator între ruși și americani, a liniștit opinia publică mondială asigurând că „atmosfera tensionată pare să se reducă”.

În fine, față cu calmul rusesc, agitația psiho-motorie de zilele trecute a președintelui celei mai mari puteri din lume n-a făcut decât să alimenteze scenarii aiuritoare. Iar faptul că aseară presa americană a răspândit considerațiile despre Donald J. Trump ale fostului director al FBI, James Comey, dintr-o carte care urmează a fi lansată, așterne dubii în plus în legătură cu lipsa de… conectare la realitate a omului în mâinile căruia stă  destinul planetei: mincinos inveterat, cu atitudini de șef mafiot.