Speranța se „sinucide” ultima

Cum altfel am putea interpreta reacția ei de nesupunere față de directivele partidului, începând de la primul bărbat al său, trecând pe la a doua doamnă a sa – după Dăncilă, și anume, Dan – și ajungând la șefii Jandarmeriei? Care, cu toții, au fost de acord că ordinul de evacuare în forță a Pieței Victoria, pe data de 10 august, a fost semnat de prefect la ora: „20.00″ (Dan); „23.11″ (șefii Jandarmeriei, sau ce se cred ei); „După miezul nopții”, prefect Speranța Cliseru.

Cum altfel să-i spunem noi acestei fronde, dacă nu „sinucidere politică”, pur și simplu?!

„Violențele care necesitau restabilirea ordinii publice s-au întâmplat mult mai târziu, când s-a dat foc la fel de fel de elemente de mobilier urban Nu are importanță unde erau. Ordinul era de restabilirea ordinii publice. Nu puteam să eliberăm un spațiu și pe străzi să se întâmple acte de vandalism sau de terorism. După 12 noaptea am semnat ordinul. Nu știu ce spune MAI și eu spun ce spun eu”, a afirmat prefectul Capitalei.

TRAGEDIE Antrenorul român al celor de la Young Boys a reacționat după tragedia petrecută în Elveția: „O catastrofă! Elicopterele zboară spre toate spitalele!”

18:24

ANUNȚ Şi primarii liberali s-au săturat de austeritatea lui Bolojan. Alt edil liberal iese în faţă cu demisia: „Cer reguli corecte”

18:23

Ce a mai spus Cliseru? Că habar n-are unde a fost „centrul mobil de comandă”, care ar fi funcționat la aceeași dată: „Eu nu m-am aflat în centrul de comandă. Nu existau două centre. Eu nu m-am aflat în centru. Centrul mobil este într-un vehicul mobil. Eu m-am aflat într-o clădire din clădirile care aparțin de guvern, dar nu în clădirea guvernului. Nu aveam niciun monitor”, a spus prefectul.

Ce înțelegem noi de aici? În primul rând, că Speranța e ubicuă. În al doilea rând, că dandanalele lui Dan se petrec în averse; că șefii ministerului/Jandarmeriei o confundă pe Speranța cu Deznădejdea/Disperarea de la ora 20:00/23:11.

Pe scurt, gurile rele susțin că jandarmii au primit „ordinul de provocare/atac/evacuare” mult înainte de miezul nopții, fie de la boardul partidului, fie de la boardul Ministerului de Interne; că, atunci când au văzut că violențele iau amploare, fiind, evident, aplicate cu asupra de măsură, decidenții au convenit că au nevoie de un țap ispășitor.

Și cine ar putea ispăși pedepsele Proniei și ale Nației, mai complet, mai profund, mai adânc, decât chiar cele mai nevinovate speranțe ale noastre.

Și atunci, i s-a spus: „Speranța, fii căpitanul nostru!; ia tu vina asta, că noi avem destule!”.

Numai că, spun aceleași surse din PSD, prietena Speranței e Firea Pandele, care nu-și lasă apropiata să scoată din foc, spre a și le lua în cap, castanele.

Ceea ce, vă imaginați, cică ar fi declanșat Jihadul în Kiseleff: Cele două ar fi ajuns, pe loc, purtătoare de viruși, iar Firii, partidul îi va retrage sprijinul politic, să nu mai contamineze pe nimeni.

Așa?! Și milioanele de votanți/simpatizanți, care, cică ar vota-o pe primăriță pentru Cotroceni, fapt despre care ne-au asigurat toți sociologii, de la Pieleanu, la Palada, și invers, ce vor face?! Îl vor întreba ei, pe șeful cel mare, mai devreme sau mai târziu: „Unde e bre, speranțele noastre, pe care le-am avut…?”. Sau nu…

Și dacă Firea nu renunță la speranțele ei, va fi, sau nu, măcel?!