Țara lui ANAFură Vodă

Și au găsit, dintr-un foc, responsabilii pentru cele circa 70 de miliarde de euro furate în ultimii 25 de ani (după unele calcule, ar fi mai mulți bani): nenorociții care au un butic, care au câteva unități de producție, care au un bistro sau o gogoșerie. Marii evazioniști ai țării, găsiți cu 50 de lei în minus pe o casă care încasează mii de lei zilnic sau cu 1.28 de lei în plus la gestiune au fost identificați de către organe și aspru pedepsiți, în strânsă corelație cu gravitatea infracțiunii economice: amenzi de mii de lei, închiderea pe timp de o lună sau chiar mai mult a localului respectiv, să simtă nemernicii care fură mărunțiș în țara asta că nu e de glumit.

Dar organele au, mai nou, și mașini dotate cu tot ce trebuie: stroboscoape și sirenă. Și nu ezită să le folosească: deunăzi, la trecerea de pietoni din fața blocului meu, pietonii erau deja angajați în traversare, șoferii abia opriseră, când vine o mașină ANAF din spate, bagă sirena și luminile și pune frână foarte, foarte târziu, șoferul admonestându-i pe trecători prin megafon că nu s-au dat din fața organului aflat în misiune extrem de urgentă. Probabil se duceau să salveze un bon fiscal, sau să resusciteze o chitanță, vorba prietenilor…

Nu prea înțeleg care e menirea dotării acestor organe cu dispozitive rezervate până mai ieri doar celor care merg să salveze vieți, dar știu că deja Bucureștiul este străbătut încoace și încolo de mașinile de la ANAF vigilente și grăbite să prindă asupra faptului marii infractori ai țării dosind cei 3 lei de la o gogoașă în gestiunea dublă.

Da, mica evaziune fiscală se adună și se tot adună, iar cei doi lei ai Anei și cei trei lei ai lui Ion se strâng și ating sume importante la final de lună. Dar măsurile drastice, de închidere și amendare cu mii de lei a localurilor care sunt găsite cu nereguli minore, nu pot duce la altceva decât la distrugerea a ceea ce a mai rămas din extrem de subțirea pătură mijlocie a României. Disproporția colosală între contravenție (de multe ori, fiind pur și simplu neconcordanțe infime în monetar) și pedeapsă arată cât de rupți de realitate sunt unii dintre inspectorii ANAF, cei care până mai ieri știau să ignore cu brio evaziuni fiscale enorme.

Să fiu bine înțeles, inițiativa de obligare a comercianților să emită bonuri fiscale este una foarte bună. Aplicarea ei, ca de obicei, lasă foarte mult de dorit. Iar atitudinea organelor, conform căreia micii întreprinzători sunt o vacă numai bună de muls, este una reprobabilă.

Evident, nu am văzut astfel de controale și de decizii drastice la marile hypermarketuri și supermarketuri. N-am auzit încă de vreun magazin al vreunui mare lanț de comerț care să fie închis pentru că au găsit 10 lei în minus în casă, și nici ca vreunul dintre marii importatori de alimente să fie luat la bani mărunți pentru a vedea cum de ajunge în țară cu produse aduse de la mii de kilometri depărtare sub prețul produselor autohtone, de exemplu. N-am văzut controale la autoritățile publice care cheltuie sute de mii de euro pe panseluțe și „artă decorativă urbană” (sectorul 3 al primarului Negoiță e un bun exemplu), nici la sutele de vile ale vameșilor și polițiștilor, și nici la samsarii de mașini care importă nefiscalizat marfă de sute de milioane de euro în fiecare an. Aș putea continua cu exemple nenumărate, de mari evazioniști, de indivizi care nu sunt niciodată luați la puricat, dar mă tem că aș deranja ANAF de la cruciada împotriva buticarilor.

N-am văzut nici vreo preocupare din partea guvernanților de a ajuta micii întreprinzători să aibă acces la finanțare și la un sistem fiscal mai coerent, care să creeze locuri de muncă. Am văzut însă o preocupare tot mai mare în a sancționa drastic orice inconștient care a fost dispus să-și investească banii în această țară. Iar disprețul funcționarilor publici români față de cetățenii care le plătesc dările din care-și iau salariile și pensiile este unul suveran, atitudine încurajată chiar de la cel mai înalt nivel.

Pentru că pe idiotul care a investit într-o mică fermă și care acum stă cu magazinul de desfacere închis pentru 10 lei în neregulă îl jugulează ANAF-ul, în timp ce pe senatoarea care timp de 15 ani a avut doar 32 de luări de poziție și 5 inițiative legislative, dar care e plătită de stat cu aproape 6.000 de lei pe lună (bașca pensie de 7.100 de lei pe lună, că doar a fost magistrat!) pentru a-l salva de la răcoare pe unul dintre cei mai dezastruoși miniștri ai României nu o va căuta nimeni, căci e unsă cu mir sfințit, de la Ierusalim.

Cam despre asta este vorba în țara lui Anafură Vodă. O țară în care un stat supradimensionat dar subfinanțat a trecut la atac împotriva ultimilor care mai produc ceva în țara asta. În ritmul ăsta, nici nu va mai rămâne nimic din întreprinzătorii români care încearcă din răsputeri să fie corecți. Că se pierd zeci de mii de locuri de muncă sau că și ultimii rămași cu oarece inițiativă în țara asta sunt deja pe picior de plecare, cui să-i mai pese? Aș spera totuși că după acest start ratat în a aduce domnia legii în România, vor fi capete mai puțin înfierbântate la conducerea organelor de anchetă fiscală care să înțeleagă că nu poți omorî vaca de muls doar pentru că i-ai găsit o muscă pe ureche și că domnia legii nu înseamnă teroarea legii.

Altminteri, aștept să pună bon fiscal și pe cuminecătură.