Tot mai puțini și tot mai bogați

Șase mii de vitregiți ai sorții s-au adunat astăzi în Biserica Sfântului Petru, iar jumătate dintre aceștia au prânzit cu Sanctitatea Sa.

Acest Papă smerit și auster e cât se poate de îndreptățit moral să vorbească despre sărăcie. Suveranul Pontif trăiește ca propria sa rudă săracă în fastul Vaticanului.

Cuvântul său de astăzi a încălzit bordeiele. Nădăjduiesc să fi viscolit prin marile cancelarii ale lumii:

„(…) Să cerem harul de a auzi strigătul celor care trăiesc în ape învolburate, strigătul celor săraci. Strigătul înăbușit al copiilor care nu pot să se nască, al copiilor înfometați, al copiilor obișnuiți cu vacarmul bombelor, nu cu strigătele bucuroase ale jocurilor. Strigătul bătrânilor refuzați și lăsați singuri. Strigătul celor nevoiți să înfrunte furtunile vieții fără o prezență prietenească. Strigătul celor care trebuie să fugă spre o destinație necunoscută, abandonându-și casa și pământul. Strigătul unor populații întregi deposedate de resursele naturale uriașe. Strigătul multora care, asemenea săracului Lazăr, cer ajutor câtorva bogați fără milă care benchetuiesc cu ceea ce, de drept, ar reveni tuturor. Injustiția e rădăcina perversă a sărăciei!

Cu fiecare zi plânsul săracilor e tot mai puternic, însă tot mai puțin ascultat, acoperit de larma câtorva bogați – din ce în ce mai puțini și din ce în ce mai bogați”.