Trump: drepturile omului – niște chestii

Nu doar că s-au complimentat dizgrațios. Era de așteptat. Trump declarase, încă de la prima întâlnire, în septembrie anul trecut, la New York, în marja Adunării Generale a ONU, că între ei există o „chimie bună” și că al-Sisi e „un tip fantastic”. Să zicem că atunci când liderii internaționali evitau să se fotografieze cu el, convinși că succesorul lui Obama va fi doamna Clinton, candidatul republicanilor a vrut să se arate recunoscător președintelui egiptean. De altfel, acesta a fost primul șef de stat care l-a felicitat pe Trump după victoria în alegeri și între primii care au fost contactați telefonic după instalarea la Casa Albă.

Dacă, în septembrie anul trecut, socrul celui mai important consilier al său (Jared Kushner, aflat zilele acestea prin Irak) nu știa cine e Abdel Fattah al-Sisi, ar fi avut tot timpul să afle: un dictator sângeros, care în timpul și după lovitura de stat din 2013 a comandat uciderea a 800 de oameni, în ale cărui pușcării zac 40.000 de deținuți politici, mulți dintre ei în detenție preventivă. Iată motivele pentru care Barack Obama nu l-a invitat niciodată la Washington și răcise relațiile cu Egiptul.

ACTUALITATE Bălăria de sezon care costă mai mult decât un coltlet în primăvara timpurie. Cum îți dai seama dacă planta este încă vie

22:33

CONTROVERSĂ Actorul Shia LaBeouf, obligat să plătească o cauțiune de 100.000 de dolari și să meargă la un centru de reabilitare, după o presupusă bătaie

22:31

Dar pentru Donald Trump drepturile omului sunt doar „câteva chestii”, cum le-a numit în treacăt, asupra cărora nu s-au pus de acord, și care nu pot strica o prietenie înflăcărată, cum adevărul n-are rost să strice o știre bună. A declarat ritos: „Vreau să știe toată lumea, în cazul în care există vreo îndoială, că îl sprijinim foarte puternic pe președintele Sisi. El a făcut o treabă fantastică, într-o situație foarte dificilă (am invocat-o, mai sus, în cifre). Sprijinim foarte puternic Egiptul și poporul egiptean”.

Ceea ce, probabil, l-a încântat pe președintele Trump, a fost delcarația lui al-Sisi că luptă contra terorismului. Mai declarase și că luptă contra islamismului, povestind în același timp cum e el trimisul providențial al lui Allah și îndemnând la o… revoluție a religiei islamice. Cu astfel de declarații sforăitoare și contradictorii i-a păcălit și pe liderii occidentali. De fapt, e un personaj mărginit, cu o ambiție hipertrofiată, de la care te poți aștepta că va face orice, că se va suci oricum,  doar ca să-și conserve puterea. Tocmai genul de personaj pe care pare-se că actualul președinte al Americii îl admiră.

Al-Sisi s-a deplasat la Washington cu niște promisiuni, sperând să obțină, în schimb, derularea în continuare a ajutorului militar  de peste 1,3 miliarde de dolari pe an, un ajutor economic (Egiptul încearcă să iasă dintr-o criză profundă, printr-un program de austeritate dictat de FMI, așteptând cea de-a doua tranșă a împrumutului de la Fond, precum și prin câteva proiecte fantasmagorice legate de Canalul Suez și mutarea Capitalei), dar și declararea dușmanilor săi de moarte, Frații Musulmani, de către Statele Unite ca organizație teroristă. Acestă ultimă solicitare e motivul pentru care o parte a delegației oficiale egiptene a sosit în Statele Unite mai devreme, încercând un lobbz în Congres, și motivul pentru care Frații Musulmani au trimis zilele trecute un document de 62 de pagini, conținând o argumentație juridico-istorico-politico-culturală în sprijinul ideii că organizația nu are nici o legătură cu terorismul, chiar dacă Egiptul, Rusia și câteva țări din Golf au etichetat-o astfel.

Importanța selectivă pe care președintele Trump o acordă drepturilor omului (nerespectarea drepturilor omului în China e inadmisibilă, în Egipt – puțin semnificativă) vine să se adauge scrisorii adresate ONU de către Secretarul de Stat Tillerson, care a anunțat la jumătatea lunii trecute că America va ieși din Consiliul pentru Drepturile Omului, dacă  Organizația își va menține „agenda părtinitoare împotriva Israelului”.