USL& PDL: Strălucire obositoare, Europa în toate și diferență făcută de amănunte

Europa a fost peste tot în 17 octombrie, la București, fie că a fost invocată pe un stadion sau în discursurile de la Palatul Parlamentului. Dincolo de strălucirea aproape obositoare a uni congres și a unui miting electoral, obsesia a fost aceeași.

În toate locurile zilei de 17 au fost costume negre, cămăși albe, cravate în culori șterse, mai multe la PPE, mai puține pe stadion. Pe stadion, această „uniformă” a fost predominantă, evident, în „secta” candidaților USL.

În materie de discursuri, voit sau nu, s-a produs o interesantă oglindă, inclusiv ca timp, tot cu leit-motivul „Europa”. Serghei Stanișev, președintele PES, care a vorbit primul și a ținut cel mai bun discurs de pe stadion, a spus despre „frica” și ultimele zile pe care le trăiește domnia PPE în Europa. Antonio Lopez, spilcuitul secretar general al PPE, a vorbit despre curajul Popularilor de a se aduna la București, „spre deosebire de alții cărora le-a fost rușine să se adune aici”.

Primii salutați specific, în adunarea lungă și manciuriană de pe stadion, de către „maestrul de ceremonii” Liviu Dragnea au fost „partenerii ecșterni”. Și Victor Ponta a încercat un fel de curtoazie acră față de PPE, dar în public s-a lăsat cu huiduieli. A încercat să le domolească: „Suntem mândri că suntem europeni!”. Când Crin Antonescu zicea că „În Europa fără popor nu ești nimic sau o slugă”, la congres vorbea cancelarul Merkel. Distanța este de necomentat.

FLASH NEWS Donald Trump anunță susținerea totală pentru Viktor Orban printr-o postare pe Truth Social, cu două luni înainte de alegerile din Ungaria

19:18

Ștefan Popescu: România și arta de a pierde momentul

19:15

În acest glamour permanent, diferența a fost făcută de amănunte și paradoxuri. S-a constatat că un stadion poate fi însuflețit garantat (negativ) de numele lui Traian Băsescu. Altceva nu prea l-a însuflețit. După, la congres, președintele Băsescu a ținut un discurs adaptat asistenței, dar lipsit de forță și de mesaj. Restul a fost tăcere.

Cât privește amănuntele, acestea au alcătuit farmecul și se vor reține în discuțiile ușoare, post-factum. Cum ar fi demnitatea și frumusețea slavă, de porțelan, a Evgheniei Timoșenko, care a venit să își apere celebra și întemnițata mamă. Sau aplombul Angelei Merkel, care răzbătea prin rezerva nemțească.

Dincolo de paradoxuri, amănunte și obsesii sau împreună, a fost o evidență: Nu sunt două Românii sau România „binară” sau România antagonismelor. Există o diversitate numită România. În afară, cu înțelepciune, doar pragmatic sau doar cu îngăduință, România este judecată și apreciată ca o diversitate. Înăuntru, cine va ști să o armonizeze, va câștiga. După cum spunea cancelarul Merkel: „Să fim creatori, inovativi, inteligenți”. Fără zgomotul stadioanelor.