USL& PDL: Strălucire obositoare, Europa în toate și diferență făcută de amănunte

Europa a fost peste tot în 17 octombrie, la București, fie că a fost invocată pe un stadion sau în discursurile de la Palatul Parlamentului. Dincolo de strălucirea aproape obositoare a uni congres și a unui miting electoral, obsesia a fost aceeași.

În toate locurile zilei de 17 au fost costume negre, cămăși albe, cravate în culori șterse, mai multe la PPE, mai puține pe stadion. Pe stadion, această „uniformă” a fost predominantă, evident, în „secta” candidaților USL.

În materie de discursuri, voit sau nu, s-a produs o interesantă oglindă, inclusiv ca timp, tot cu leit-motivul „Europa”. Serghei Stanișev, președintele PES, care a vorbit primul și a ținut cel mai bun discurs de pe stadion, a spus despre „frica” și ultimele zile pe care le trăiește domnia PPE în Europa. Antonio Lopez, spilcuitul secretar general al PPE, a vorbit despre curajul Popularilor de a se aduna la București, „spre deosebire de alții cărora le-a fost rușine să se adune aici”.

EMISIUNI EXCLUSIV DINAMO, azi, de la 16.45. Urmările după nebunia din Giulești! Ce se întâmplă cu Istvan Kovacs

13:30

ULTIMA ORĂ Iranul amenință România cu „un răspuns politic și juridic adecvat” după sprijinul acordat SUA în conflictul din Orientul Mijlociu

13:29

Primii salutați specific, în adunarea lungă și manciuriană de pe stadion, de către „maestrul de ceremonii” Liviu Dragnea au fost „partenerii ecșterni”. Și Victor Ponta a încercat un fel de curtoazie acră față de PPE, dar în public s-a lăsat cu huiduieli. A încercat să le domolească: „Suntem mândri că suntem europeni!”. Când Crin Antonescu zicea că „În Europa fără popor nu ești nimic sau o slugă”, la congres vorbea cancelarul Merkel. Distanța este de necomentat.

În acest glamour permanent, diferența a fost făcută de amănunte și paradoxuri. S-a constatat că un stadion poate fi însuflețit garantat (negativ) de numele lui Traian Băsescu. Altceva nu prea l-a însuflețit. După, la congres, președintele Băsescu a ținut un discurs adaptat asistenței, dar lipsit de forță și de mesaj. Restul a fost tăcere.

Cât privește amănuntele, acestea au alcătuit farmecul și se vor reține în discuțiile ușoare, post-factum. Cum ar fi demnitatea și frumusețea slavă, de porțelan, a Evgheniei Timoșenko, care a venit să își apere celebra și întemnițata mamă. Sau aplombul Angelei Merkel, care răzbătea prin rezerva nemțească.

Dincolo de paradoxuri, amănunte și obsesii sau împreună, a fost o evidență: Nu sunt două Românii sau România „binară” sau România antagonismelor. Există o diversitate numită România. În afară, cu înțelepciune, doar pragmatic sau doar cu îngăduință, România este judecată și apreciată ca o diversitate. Înăuntru, cine va ști să o armonizeze, va câștiga. După cum spunea cancelarul Merkel: „Să fim creatori, inovativi, inteligenți”. Fără zgomotul stadioanelor.