Vecinii cei prietenoși ai lui Bibi

„Pentru prima oară în viața mea, țările arabe din regiune văd Israelul ca pe un aliat, nu ca pe un inamic”, a declarat Netanyahu la conferința de presă de aseară cu Trump.
Înclin să cred că Bibi i-a vândut Președintelui „soluția reginală”, veche și niciodată aplicabilă, ca pe o trufanda, obținând în schimb îngroparea oficială a soluției „două state în granițele din 1967”.

Convins ușor de liderul de la Ierusalim, Donald J. Trump a aruncat peste bord, într-o conferință de presă ce părea mai degrabă o ceremonie de bar mitzva, zeci de ani de diplomație. Bietul fost Secretar de Stat Kerry, care cu toată naveta în Orientul Mijlociu n-a înaintat nici un pas în procesul de pace, declara în ultimele zile ale mandatului: „Dacă soluția este un stat, Israelul poate fi ori evreiesc ori democratic – nu poate fi și una și alta – și nu se va simți niciodată cu adevărat în pace”.

ACTUALITATE Călin Georgescu: „România face parte dintr-un lanț de corupție la nivel european. Se știe și se va acționa atunci când trebuie”

09:00

SĂNĂTATE Alertă sanitară în Canada după primul caz suspect de hantavirus la o pasageră aflată bordul navei de croazieră „MV Hondius”

08:53

În afara Egiptului și a Iordaniei, nici o țară din zonă nu are tratat de pace cu Israelul. Multe, pur și simplu nu-l recunosc, cu toate că relațiile s-au mai destins, cu toate că exporturile de armament și tehnologie militară de vârf (mai ales în Arabia Saudită) ating cifre impresionante.

Fie și mai puțin preocupați de soarta palestinienilor, mai concentrați pe propriile probleme, vecinii Israelului nu-și vor abandona frații, oricâte declarații sforăitoare de bună voință ar face Israelului.

Ca să înțelegi Orientul Mijlociu trebuie să te situezi în afara retoricii. Iar, dincolo de cuvinte, situația e – pe scurt și pe înțeles – următoarea: persanii șiiți din Iran se luptă pentru supremație cu arabii suniți din regatul saudit, două teocrații  care fac jocurile de alianțe în regiune. Faptul că saudiții sunt dușmanii iranienilor nu înseamnă că israelienii, fiind și ei dușmani ai iranienilor, pot fi atât de prieteni cu monarhia de la Riyadh, încât să-o convingă să-i abandoneze pe palestinieni.

Lucrurile stau pe dos decât l-a făcut Netanyahu pe Trump să le creadă: pentru ca țările arabe din regiune să privească Israelul ca pe un prieten, condiția e – demult formulată și neschimbabilă – un stat palestinian cu capitala în Ierusalimul de Est.

Poate că pe Trump, care l-a trimis pe șeful CIA la Riyadh cu o medalie pentru lupta contra… terorismului, îl poate înșela faptul că, în ultima vreme, Israelul și-a îmbunătățit relațiile cu țările din Golf. Ba chiar, la sfârșitul lui 2015, a deschis o misiune diplomatică în Emirate, deși asta n-a schimbat discursul ostil, conceput pentru urechile vecinilor, al monarhiei de la Abu Dhabi.

Qatarul va sprijini financiar, în continuare, Hamas-ul, iar Arabia Saudită Cisiordania. Ceea ce nu exclude ca, împreună cu Israelul, Consiliul de Cooperare al Golfului să îngrădească prin toate mijloacele influența Iranului. (Apropo, Președintele Ruhani s-a întors aseară târziu după o cordială vizită de o zi în Kuweit și Oman).

De reținut ce scrie astăzi distinsul editorialist Abdulrahman Al-Rashed, de la pro-sauditul Asharq al-Awsat („Orientul Mijlociu”): „E superficial să privim drept greșită și riscantă armonizarea națiunilor din Golf cu noua atitudine a Washingtonului (…). Trump e cel care se apropie de politica țărilor din Golf, nu invers”.

În fine, Hamas are de câteva zile un nou lider, rezultat din alegeri – Yehiya Sinwar. Un personaj încă greu de citit, cu un stagiu de 22 de ani în pușcăriile israeliene. Israelienii l-au vindecat de o tumoră la creier și speră să le fie recunoscător.

Deocamdată, în Cisiordania și Gaza, oamenii sunt „șocați și furioși”, după declarațiile de aseară ale lui Trump și Netanyahu.

Secretarul general al Hizballah („Partidul lui Allah” e sponsorizat de Iran), Hassan Nasrallah, a amenințat astăzi că rachetele sale vor ținti reactorul nuclear de la Dimona! (Tocmai spuneam că retorica nu trebuie luată prea în serios). Nu l-aș fi citat pe surescitatul Nasrallah, dacă presa de la Tel Aviv n-ar fi descoperit în arhivă un interviu din 2006 cu Yehiya Sinwar, care „într-o ebraică fluentă” declara resemnat:  „Înțelegem că Israelul stă pe 200 de rachete nucleare (…). Nu avem capacitatea de a dezarma Israelul”…