Vestul Sălbatic al locurilor de parcare. Azi noapte, un bizon mi-a tăiat cauciucul

Scriu acest text în urma unor experiențe neplăcute prin care am trecut, în decurs de doar câteva zile, în cartierul în care tocmai m-am mutat după ce mi-am luat apartament prin Prima Casă. Blocul nostru are aproximativ 15 locuri de parcare și vreo câteva zeci de apartamente. Dezvoltatorul a decis să nu vândă aceste locuri proprietarilor din cauza eventualelor scandaluri care s-ar fi iscat pentru că, evident, nu ar fi fost suficiente loturi pentru toată lumea. De aceea nici Primăria nu vrea să le distribuie. S-a născut astfel, în parcarea comună a noului bloc de pe Strada Burniței, un mic Vest Sălbatic. Prima persoană care s-a mutat în bloc, la demisol, și-a însușit un loc de parcare fix în dreptul ferestrei sale de la bucătărie. A pus acolo doi brăduți (vii, dar care au murit între timp) și vreo 6-8 jaloane din acelea folosite de drumari. Cine îndrăznește să le miște sau comentează ceva are parte de scandal de fiecare dată, deoarece individului îi cam lipsesc cei șapte ani de acasă și are peste 1,80 m înălțime. Explicația lui, total lipsită de vreun fundament: „M-am mutat primul aici și nu vreau ca altcineva să-și pună mașina la geamul meu”. Exemplul lui a fost urmat de vecinul său de palier, care a planat și el câteva jaloane, vreo șase, pe locul de parcare de lângă.

Alți „bărbați” din bloc nu au vrut să se lase mai prejos (pe principiul „Ce, eu sunt mai prost, am doar un c–?”) și au început și ei să pună jaloane, găleți sau pietre pe alte locuri de parcare. Două din aceste jaloane, puse „timid” (zic timid pentru că erau doar două și nu șase sau opt ca în cazurile descrise mai sus) pe un loc, au fost călcate cu mașina de un vecin nemulțumit și aruncate undeva în lateral. Am avut ghinionul să parchez într-o seară fix pe locul cu pricina, care era liber, fără să știu la momentul respectiv ce se întâmplase. Crezând că eu i-am distrus jaloanele, vecinul mi-a aruncat peste noapte antigel pe parbriz. A doua zi, vrând să evit scandalurile, am parcat mașina două străzi mai încolo, pe trotuar lângă o vilă aflată în construcție și în care nu locuiește nimeni. Nu am blocat poarta și nici ușa de la garaj. Totuși, a doua zi am găsit mașina cu cauciucul tăiat. Nu ștergător ridicat sau smuls (cum a pățit o doamnă din zonă), nu mesaj în geam, ci direct anvelopa tăiată.

ACTUALITATE Dan Dungaciu: „Kogălniceanu nu e o bază militară a SUA, ci este o construcție scumpă pe care o împrumută americanilor”

07:30

ACTUALITATE Dan Dungaciu: „Ar putea să folosească aceeași tactică și votul Parlamentului și pentru potențiala umbrelă nucleară franceză”

07:30

Nu cred să mai existe o țară în UE în care locul de parcare să reprezinte atât de mult pentru cetățeni. Românul ar fi în stare să omoare pentru locul lui de parcare, pentru care de cele mai multe ori nu are acte. Nu exagerez când spun „să omoare”. Anul trecut locuiam în Dristor, iar la câteva blocuri mai încolo doi bărbați s-au certat pe un loc de parcare, iar unul a ajuns la spital în stare gravă după ce a fost împușcat cu gloanțe de cauciuc de celălalt.

Am ajuns în situația în care îi spun soției să parcheze cât mai departe, eventual pe drumul neasfaltat din cartier care duce spre câmp, de teamă că cineva i-ar putea face rău în cazul în care parchează pe locul despre care un bizon crede că este al lui. Reclamațiile la Poliția Locală nu ajută, deoarece aceasta are puține pârghii la dispoziție și de aceea foarte mulți români nu au niciun fel de respect pentru instituție. Un exemplu găsiți aici. Consider că este inadmisibil ca într-un stat membru UE, care vrea să îmbrățișeze valorile vestice, să îți fie teamă pentru integritatea ta fizică și a bunurilor tale imediat după ce parchezi mașina undeva. Singura teamă pe care ar trebui să o avem, ca cetățeni, ar trebui să fie cea de amenzi, în cazul în care am parcat ca „bizonii”, nu și cea față de bizonii care cred că tu ar trebui să știi, citind cumva în stele, că și-au adjudecat o bucățică din oraș, pentru care nu plătesc nimic. 

Cred că această situație a locurilor de parcare asumate ilegal este una foarte gravă în București (nu cunosc situația din alte orașe, așa că aștept poveștile dumneavoastră la comentarii), iar autoritățile, care se pare că sunt legate la ochi, ar trebui să ia măsuri severe, cu noi legi, reguli locale date de primării și amenzi drastice. Ar trebui să existe toleranță zero față de cei care își adjudecă un trotuar ca loc de parcare sau care, după ce au parcat mașina timp de câteva luni pe un loc, consideră că acesta a devenit „de facto” al lor.