Votul de încredere. Cum au confiscat Victor și Călin ciolanul puterii

Redactor:
Adrian Onciu
Votul de încredere. Cum au confiscat Victor și Călin ciolanul puterii
Micul Pentagon. Casa de nebuni (65)

Demisia doctorului Călin din Consiliul de Administrație lăsase loc multor speculații. Colegii bănuiau că fusese surprins cu pantalonii în vine, în compania unei asistente sexy sub acoperire. Alții puteau jura că mâna lungă a Statului Paralel acționase discret determinându-l să ia decizii la nervi, sub impulsul orgoliilor. Deloc puțini erau cei care îl vedeau pe Victor drept sforarul din spatele întregii tevaturi.

Una peste alta, Viorica avea nevoie de-o adevărată minune ca să rămână în fruntea spitalului.

La cantină pacienții primiseră porții duble de budincă și ceai, ca de fiecare dată când urma să aibă loc o întrunire importantă. Aflați în prezidiu, membrii conducerii spitalului veniseră să ceară votul de încredere. Ironic, mandatul lor depindea de-o mână de bufoni, exaltați și demagogi.

Ciolanul Puterii (un femur de dinozaur lustruit cu atenție) fusese atârnat de tavan în mijlocul sălii. Așa, ca punct de reper. Cosette tocmai își făcea selfie cu exponatul când Viorica bătu cu lingurița în cană.

― Liniște! Declar ședința deschisă. Cine are de comentat la adresa conducerii spitalului este invitat la microfon… Aș dori intervenții scurte și la obiect. Misoginii rog să se abțină!

Își aranjă bretelele sutienului fără să se sinchisească. Pe urmă umflă un balon din gumă de mestecat, care se sparse cu zgomot. Guma i se lipi de buze ca pompa de sifonul chiuvetei.

Intrat împreună cu Victor în pantalonii de pijama ai ultimului, doctorul Călin se ridică de la masă forțându-și partenerul să-l urmeze. Merseră în tandem până la prezidiu, ca doi siamezi lipiți de la brâu în jos. Era haios să-i vezi în aceeași pereche de pijamale cum se străduie să-și sincronizeze mișcările.

Luară câte un microfon și așteptară ca zumzetul sălii să se domolească.

Primul interveni doctorul Călin:

― Stimați colegi, dragi pacienți, răbdarea mea a fost pusă la grea încercare cât timp am condus spitalul împreună cu Viorica…

― Și a mea la fel! îl întrerupse Victor cu un zâmbet superior. Căline, ți-am spus din start că-i imposibil să faci casă bună cu acești analfabeți funcționali…

― Dă-mi voie să termin, te rog.

― OK. Scuze.

― Deci demisia a fost strict în interesul spitalului, credeți-mă pe cuvânt. Nu mai sunt bani de medicamente, oameni buni!

Un cor de fluierături și huiduieli îl întrerupse. Câteva farfurii zburară la joasă înălțime. Viorica se piti în spatele doctorului Eugen, care încasă lovitura în plină figură. Bărbatul își dădu părul pe spate cu tot cu dulceața de pe budincă.

― Ați fost păcăliți! continuă Victor ideea partenerului său. Vi s-au băgat pe gât tratamente placebo… În loc de Xanax și Prozac ați tras pe nas zahăr vanilat și praf de copt!

Atmosfera explozivă risca să degenereze. Viorica își luă inima-n dinți și smulse microfoanele din mâinile „siamezilor”.

― Gata, ajunge cu panarama! Timpul vostru a expirat. Cine urmează?

Îi dădu brânci lui Victor, care căzu în fund trăgându-l peste el pe doctorul Călin. Se rostogoliră amândoi printre mese până în proximitatea Ciolanului Puterii, unde Cosette își făcea selfie în pielea goală. Își imaginase că era pe plaja de nudiști din Vama Veche. Părea la fel de fericită ca soția președintelui Emmanuel după ultima operație de lifting facial.

Purtat în spinare de Ludovic, șeful Statului Paralel ajunse în dreptul prezidiului. Ludovic își flexă picioarele până când Klaus coborî la nivelul microfonului.

― Am urmărit pas cu pas, cu atenție și evidentă îngrijorare, acest circ politic. O reprezentație de categoria C cu artiști amatori ajunși aproape nemeritat în posesia Ciolanului Puterii. Așa nu se mai poate! Renunțați imediat la ciolan în favoarea noastră, a celor care știu să-l roadă mai bine, mai discret și mai elegant.

Sub greutatea șefului, Ludovic icni plin de sudoare.

― Nu mai rezist, Klaus! i se plânse printre dinți, înainte de a ceda complet. Iartă-mă, dar spui prea multe prostii!

Cei doi bărbați se prăbușiră printre mesele din primul rând, spre amuzamentul Vioricăi. Alte farfurii cu budincă zburară în direcția prezidiului. Klaus le prinse cu dexteritatea unui ninja și începu să mănânce cu poftă, de parcă fusese izolat trei săptămâni la salonul fără clanță.

Cu pieptul bombat, Dan și Dacian își făcură apariția pe muzica din Războiul Stelelor. Dacă cineva le-ar fi putut da note pentru aroganță, cu siguranță ar fi ieșit campioni intergalactici.

― Conducerea spitalului să rămână aceeași, decretă Dan. Să se facă de cacao până la capăt.

Uimit, Dacian îi trase un cot în gură. Dinții colegului aterizară pe gresie.

― Lasă-mă pe mine să vorbesc, Dane. Am îndurat destul din partea acestor troglodiți. Trebuie să preluăm Ciolanul Puterii cât mai grabnic. Spitalul are nevoie de noi… Există o limită peste care răbdarea mea încetează să mai fie o virtute. Oamenii USR+ din teritoriu sunt agitați. Au intrat în sevraj. Se abțin cu greu de la acte necugetate.

Se uită la Cosette. Se agățase cu ambele mâini de Ciolanul Puterii bălăngănindu-se printre mese ca un clopot de biserică tras de-un gropar beat. Doctori și pacienți o urmăreau cu invidie. Își doreau la fel de mult să călărească Ciolanul.

Ludovic o prinse pe Cosette de picior. Femeia se zbătu și-l lovi puternic, doborându-l la podea. Se iscă o încăierare: simpatizanții lui Klaus se ciocniră violent cu Dan și Dacian, veniți rapid în sprijinul colegei agresate.  

Pe nesimțite, Victor și Călin urcară pe-o scară ca să dea jos Ciolanul. Îl luară cu tot cu Cosette și-l acoperiră cu fețe de masă (deh!, femeia rămăsese goală). Apoi ieșiră din cantină pe nesimțite, împreună cu cei care hotărâseră s-o trădeze pe Viorica.

Stânga redevenise ce-a fost odată și chiar mai mult decât atât.  

(va urma)

Inchide