Comuna din România care n-are cimitir, iar morții sunt îngropați în grădină. Primar: „Sunt conservatori, nu-i putem scoate dintr-ale lor”

La Ceru Băcăinți se păstrează din moși-strămoși tradiția înmormântării rudelor în fundul grădinii, pe un loc cosit, înconjurat de verdeață și expus la soare. Localnicii nu sunt deloc supărați că nu au niciun cimitir și nici nu pot concepe că acest obicei ar putea fi interzis, deoarece astfel pot ajunge mai ușor la locurile de odihnă ale celor dragi, având în vedere că localitatea se întinde pe o suprafață mare, iar unii au de parcurs 10 kilometri până în centrul de comună. Pe de altă parte, și vârstnicii sunt împăcați cu gândul că rămân aproape de cei dragi, iar urmașii lor pot ajunge mai ușor la ei pentru a pune o lumânare, a spune o rugăciune sau a vărsa o lacrimă. Doar dascălii, preoții și neamurile acestora au un loc comun de odihnă veșnică, fiind înmormântați în curtea bisericii, dacă își doresc.

Împotriva acestei practici nu este nici preotul care oficială slujbele religioase și înmormântările.

„Având în vedere că nu avem cimitir în jurul bisericii, așa s-au obișnuit oamenii, așa au primit tradiția din bătrâni. Dacă nu era creștinește, nu se înmormântau. Nu este împotriva bisericii! Se numește cimitir familial. Sunt mai aproape de cei dragi, mai aprind o lumânare, mai spun o rugăciune. Mă cheamă la sfințiri de cruce, amenajează ca un cimitir al casei. Acolo se face slujba și acolo se înmormântează. Pe timp de iarnă e foarte greu, iar drumul inaccesibil. Anul acesta n-am avut înmormântări, iar anul trecut am avut patru”, a declarat preotul Remus Stoica.  

ULTIMA ORĂMesajul ministrului de Interne, Marian Neacșu, după atacul armat din Cracovia: „Suntem pregătiți să le oferim sprijin”

19:22

EMISIUNIDuminică 8 noiembrie 2026, de la ora 19.00, Gândul prezintă MARTORII- DE CE ÎI VERIFICĂ POLIȚIA PE ELEVII CARE CHIULESC

19:00

Slujba de înmormântare se ține în casă și grădină, durează circa o oră, iar la 40 de zile se organizează un parastas, se cumpără o cruce care se sfințește, iar apoi se așază la capul mormântului. 

Preotul Remus Stoica spune despre localnicii din Ceru Băcăinți că sunt oameni muncitori, gospodari, cu rânduiala agriculturii, iar în sărbători îi vezi la târgul de animale. O parte dintre ei țin și rânduiala bisericii, însă există duminici în care doar zece credincioși vezi la biserică, având în vedere și distanța mare pe care o au de parcurs o parte din ei.   

Ioan Trif, primarul din Ceru Băcăinți, are 66 de ani, s-a născut în această comună și nu știe să fi existat vreodată cimitir. El susține că bătrânii își aleg locul de veci în ultimii ani din viață – <> -, iar dorințele lor sunt îndeplinite.  

„Nu a fost niciodată cimitir în comună, asta pot să declar și în fața Marii Adunări Naționale. Oamenii nu își doresc cimitir, le cunosc mentalitatea, e complicat să-l iei de acasă și să-l duci la cimitir. Conservatorismul funcționează la Ceru Băcăinți în mod special. Nu-i putem scoate dintr-ale lor. Ei trăind într-o zonă greu accesibilă, au găsit întotdeauna soluțiile cele mai ușoare. Caută să fie scutiți de efort că e foarte greu de trăit la Ceru Băcăinți. Ne-am mai procopsit cu niște drumuri mai bunișoare, dar mai demult era noroiul atât de mare de trebuia să lași carul acolo cu cereale, împotmolit în drum, și veneai peste două trei zile să-l scoți. Nu-ți prea poți permite să rămâi cu mortul blocat”, a spus Ioan Trif.

Iulian Badiu, un bărbat în toată firea, care s-a mutat la Alba Iulia pentru a-și face școala, iar apoi a lucrat 15 ani în Spania, s-a întors în comuna natală. Și el povestește că vede acest obicei ca pe oricare altul, fiind „ceva normal, natural” și spune că preferă să fie înmormântat la fel, „când o fi să fie”.

„Străbunii mei sunt morți de 50 de ani, sunt îngropați în grădină, dar nu mai știm exact care e locul. Tot în grădină sunt îngropați și bunicii și tatăl meu. Toate înmormântările decurg la fel. Priveghiul ține două seri. Mortul este ținut în casă sau în anexe gospodărești, în funcție de mărimea gospodăriei. Dimineața vin groparii și încep să sape în fundul grădinii. Pământul e de multe feluri și poți da de piatră. Câteodată e greu că trebuie să sapi la doi metri și ceva. Părintele vine la amiază, face slujbă, iar după aceea se face pomana. Sunt înmormântări la care numărul de persoane variază, între 200 și 50. Vecinii tot timpul merg. Ar fi culmea să te îngroape în altă parte. Eu prefer la fel când o fi să fie”, a spus Badiu Iulian.

Oamenii povestesc că în comuna lor casele sunt răsfirate, pe dealuri, și ar fi greu să duci mortul 4-5 kilometri, în vreme ce alții consideră că „mortul nu trebuie zgâlțâit pe pietre, podețe și gropi, ci trebuie lăsat liniștit”.

„Sicriul trebuie dus în liniște de rude, pe umeri, până la groapa săpată în grădină. Acolo îi plângem, le aprindem lumânări. Pomenirea lor o facem când ne este dor de ei, nu neapărat pe 1 noiembrie. Iar cei bătrâni ajung mai ușor la morminte, să-și plângă morții”, a spus o femeie.  

Localnicii fac mormintele din ciment sau piatră, după posibilități, iar alții doar îngrădesc spațiul pe care crește iarba, și pun o cruce la capul defunctului. Comuna Ceru Băcăinți se află în Munții Apuseni, fiind una dintre cele mai sărace din județul Alba, iar tinerii sunt tot mai puțini. Activitatea grădiniței a fost suspendată, iar la școală merg până în 20 de elevi. Comuna este acum la nivelul demografic al anului 1850, iar locuitorii sunt mai puțini decât erau în 1900.