„Indezirabilul” Vona Gabor ia peste picior autoritățile române: „Dacă poliția are nevoie de mine, sunt aici, să vină să mă caute!”

Redactor:
Adrian Popescu
Subiect al unui dosar penal la DIICOT, pentru infracțiuni legate de siguranța națională a României - anchetă despre care însă toată lumea se ferește să vorbească - și cu o interdicție iminentă de intrare în România anunțată de la cel mai înalt nivel în urmă cu cinci luni, "indezirabilul" Vona Gabor, șeful partidului extremist ungar JOBBIK, a luat în râs autoritățile române, la Tabăra de Vară EMI de la Borzonț (Harghita).

Oaspete de onoare al taberei, șeful JOBBIK a refuzat să stea de vorbă cu jurnaliștii români care îl așteptau joi la Tabăra de Vară EMI de la Borzonț (Harghita).

„E supărat că anul trecut presa română nu a fost corectă și i-a pus în gură o declarație pe care n-a făcut-o, aceea cu conflictul”, ne-a explicat unul dintre organizatori. Când i s-a transmis că există o înregistrare de anul trecut în care Vona Gabor a spus că Ungaria ar trebui să-și asume chiar și riscul unui conflict cu România pentru a forța acordarea autonomiei teritoriale așa-zisului Ținut Secuiesc, organizatorul a răspuns: „În cazul ăsta, trebuie împușcat traducătorul!”

Cu o cameră foto într-o mână și cu un „reportofon” cu electroșocuri în celaltă, un bărbat într-un tricou negru JOBBIK a transmis în românește: „Presa de la București, dacă tot trimite ziariști aici, de ce nu trimite din ăia care vorbesc ungurește? Că nu ar mai fi nici o problemă cu traducerea, plus că nu e nimeni obligat să vă asigure traducere!”.

Vona Gabor a vorbit în cortul principal al Taberei de Vară EMI de la Borzonț în care se afla și  singurul tricolor românesc din tabără, aproape insesizabil în puzderia de steaguri ale Ungariei, JOBBIK-ului; Gărzii Maghiare și Consiliului Național Secuiesc (prezentat îndeobște drept  steagul Ținutului Secuiesc). Tema monologului de o oră și jumătate – „Viitorul maghiarilor în pragul unei noi ordini mondiale”, aceeași ca și cea a discursului lui Orban Viktor la Tușnad-Băi, acum două săptămâni.

Ca introducere la discurs  – în fapt, o lungă polemică de la distanță cu premierul ungar – Vona a luat în derâdere autoritățile române: „Am primit o informare de la cineva că, pentru acuzațiile care mi se aduc în România, pot să fiu condamnat 10, chiar 20 de ani. Am fost acuzat de multe încălcări ale legislației, mă gândeam că ce legi am încălcat, eu nu am primit de la nimeni nici un fel de hârtie și nici nu am fost înștiințat în vreun fel și am încercat să iau legătura cu Ministerul de Externe al Ungariei, să văd dacă ei știu ceva, și de atunci tot aștept răspunsul. Am cerut și ajutorul ambasadei României la Budapesta, în ideea că poate mă ajută ei, dar mi-au răspuns, în scris, că ei nu au competență în acest caz și să mă adresez ministerului de Externe român.

M-am adresat în scris și Ministerului de Externe român, după câteva săptămâni am primit răspuns că nici ei nu au competență și să mă adresez Ministerului de Interne și de acolo am primit același răspuns și să mă adresez Poliției. Așa că, dacă Poliția are nevoie de mine, sunt aici, să vină să mă caute, eu sunt încă de luni în România!”, a afirmat el.

 Foto: Adrian Popescu / Gândul

La finalul discursului, liderul JOBBIK a vorbit și despre autonomia teritorială a Ținutului Secuiesc: „De multe ori am fost acuzați că că suntem împotriva românilor, dar nu am negat niciodată și nici nu vom nega că un țel al nostru în politică este autonomia Ținutului Secuiesc, autodeterminarea, îmbunătățirea relațiilor cu maghiarii din Ardeal și să nu se aștepte nimeni să renunțăm la el. Eu cred că autonomia este un obiectiv la care statul român, orice ar face, mai devreme sau mai târziu se va realiza, nu vor putea să oprească acest lucru. Și sunt sigur că o etapă a istoriei va crea această posibilitate, așa că statul român ar face mai bine să nu încerce să pună piedici prin diferite acțiuni, ci mai degrabă să-și reconsidere poziția, deoarece autonomia secuilor va fi cu siguranță.”

„Ploaie secuiește!”

În vreme ce șeful JOBBIK vorbea, oa parte dintre cei prezenți la tabăra de vară încercau să-și omoare vremea până la concertele nocturne care cum putea. Unii, cu ochii cârpiți încă de somn – deși trecuse binișor de ceasul amiezii – stăteau la coadă la spălător, cu prosopul într-o mână și periuța de dinți în cealaltă. Ar fi tras și o scaldă în „jaccuzzi-ul secuiesc”, dar n-aveau cum, era scos din funcțiune, nu se știe din ce cauză, acoperit cu o prelată și folosit de câțiva „întreprinzători” pe post de uscător de rufe. Câțiva, încă mahmuri, se dregeau cu câte o tărie sau o bere – 4 lei paharul de Ciuc, 5 lei „suta” de votcă – ori mâncau câte un langoș dat cu un pospai de smântână cu usturoi, la 6 lei bucata. Alții, mai flămânzi, dădeau târcoale unor ceaune pântecoase în care aburea câte un gulaș apetisant, de cartofi sau fasole cu afumătură, „la alegere și ieftin, doar 8 lei porția”.  Ici, colo, câte un activist JOBBIK pândea plimbăreții și, fără nici o vorbă, se repezea și le îndesa la iuțeală în mâini pliante propagandistice colorate „Te vagy a JOBBIK!” (Tu ești un JOBBIK!).

Foto: Adrian Popescu / Gândul

În cortul Crucii Roșii, o jumătate de duzină de voluntari stăteau la taifas, zâmbind veseli la aparatele de fotografiat ale jurnaliștilor. „Aici, la Borzonț, e treabă liniștită, ziua șomăm, doar noapte, când sunt concertele, mai avem de lucru, cu cei care beau până nu mai știu de ei. Iar aseară am avut și primul caz de consum de droguri, cred că fumase unul ceva buruieni în exces, sau luase ceva mai multe pastile de ecstasy, că făcea ca toți dracii, ca după o supradoză,  a trebuit să chemăm ambulanța. Dar asta-i parfum pe lângă ce am avut acum două săptămâni la Tușnad-Băi: peste 760 de cazuri medicale din cauza alcoolului, din care la vreo sută  a trebuit să vină salvarea, plus 4 cazuri de intoxicare cu droguri!”, povestește unul dintre ei.

Taman când Vona își isprăvise recitalul și se pregătea să plece satisfăcut, izbucnește vânzoleala: câteva zeci de inși dau buzna în cort, tăindu-i calea fără menajamente: începuse să plouă! „Asta ploaie secuiește, nu ținut  mult!”, se hlizește un mucalit la vederea celor uzi leoarcă…

Inchide