Povestea celor șapte copii din Coșbuc rămași orfani de mamă care trăiesc în așteptare. A ei și a unei case noi – GALERIE FOTO

Șapte copii rămași fără mamă, după un accident din care două fetițe au scăpat prin minune, locuiesc cu tatăl lor într-o căsuță dărăpănată din satul Coșbuc.Micuții continuă să-și aștepte mama să vină acasă, iar tatăl are nevoie de ajutor pentru a termina casa, a le asigura traiul, ținându-i împreună.

Un accident petrecut, la sfârșitul lunii mai, în orașul Năsăud i-a lăsat orfani de mamă pe un băiețel și șase fetițe cu vârste între trei luni și șapte ani. Femeia a murit după ce a fost lovită de un camion, însă Nicoleta, fetița cea mare pe care o ținea de mână, și Geta, un bebeluș ținut în brațe de mamă, au scăpat, în mod miraculos, nevătămate, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Copiii, îngrijiți de tatăl lor, locuiesc într-o căsuță dărăpănată pe un deal din satul Coșbuc. După ce și-au îngropat mama, mai mulți localnici binevoitori au pus umărul la ridicarea unei case noi ca să le aducă o mângâiere micuților.

Nicoleta, fetița cea mai mare, în vârstă de șapte ani, e îmbrăcată în negru. E singura care poartă doliu și tot singura conștientă că mama lor a murit. Ceilalți, Cristian (șase ani), Ionela (cinci ani), Tabita (patru ani), Simona (trei ani), Delia (doi ani) și Geta (trei luni) trăiesc în așteptare.

„În urmă cu doi ani, am constatat că, fiind copiii unul după altul, nu au suficient spațiu să se joace, să alerge și am hotărât să facem o cameră mai mare și baie, ceea ce am socotit că e suficient deocamdată. Pentru atât am avut noi bani. Un bun prieten de familie ne-a ajutat foarte mult, de la piatra de temelie a casei, a făcut apeluri la cunoștințe, ne-a ajutat fiecare cu cât a putut, dar acum după accident foarte mulți s-au mobilizat, dornici să ne ajute ca să nu piardă copiii ritmul vieții, să nu se împotmolească, să nu rămână pe loc fiindcă, dacă și-ar pierde ritmul, foarte greu ar putea pleca în viață, să se desprindă de starea de neajuns. Foarte mulți s-au pronunțat că vor să ne ajute să terminăm casa”, a declarat Marian Ganea, tatăl copiilor.

Bărbatul a spus că, atunci când faci o casă de la zero, nevoie este de orice, dar, în principiu, mulți oameni au anunțat că vor să îl ajute cu materiale.

„Noi nu vrem să abuzăm. Dacă cineva vrea să ne dea cărămidă și avem suficientă, nu mai luăm și de la alții. În principiu, e nevoie de bani și nu spun asta ca o pretenție sau ca o cerșetorie, dar cu bani poți face orice. Avem oameni care se ocupă, oameni de încredere. Eu nu mă pot baza pe mine acum, sunt răvășit”, a povestit el.

În ziua accidentului, se afla la câțiva metri de locul în care s-a produs tragedia. Chiar el a dus-o pe soția lui la Năsăud, cu o camionetă, fiindcă fetița cea mai mică avea o problemă dermatologică și medicii au trimis-o la Bistrița, neavând specialiști la Năsăud.

„Pentru mine, toate lucrurile s-au petrecut într-o fracțiune de secundă. Soția mea trebuia să traverseze strada, să urce în mașina unui prieten cu care urma să meargă la Bistrița, la medic. Fetița cea mică avea o problemă dermatologică, iar la Năsăud nu este medic specialist și au trimis-o la Bistrița. Inițial, a încercat să treacă strada unde nu era nicio trecere de pietoni, niciun marcaj și am sfătuit-o să treacă prin fața camionetei cu care am adus-o eu și să meargă la 15-20 de metri la o trecere de pietoni. Această trecere se vedea, dar locul prin care a trecut ea nu era marcat, nu era nici indicator, dar era colțul străzii. Pe acolo trecerea e permisă, dar pietonii nu au prioritate”, a spus el.

Femeia, cu bebelușul în brațe și fetița cea mare de mână, nu s-a asigurat și a trecut strada, fiind lovită de un camion care a accidentat-o mortal. Copiii au scăpat nevătămați, ca printr-o minune.

„Da, așa este. A fost o minune că au scăpat. Nu a fost o pură întâmplare. Un copil de două luni și jumătate, după ce cade de la un metru și jumătate pe asfalt, trebuie să rămână cu ceva urme. Fetița noastră nu a pățit nimic. Un echipaj SMURD a dus-o la Cluj și a fost investigată timp de 14 ore. La final, medicii au întrebat-o pe sora mea, care a însoțit-o pe fetiță, dacă sigur e acesta copilul și nu e altul, fiindcă efectiv nu are nimic. Nu are nicio urmă, nici vizibilă, nici în interior. De asemenea, fetița cea mare nu avea nici măcar hainele murdare”, a spus bărbatul.

De altfel, copila a fost conștientă de tot ce s-a întâmplat.

„Nicoleta, în momentul în care a rămas între roțile camionului, în urma acestuia, de fapt, s-a ridicat și a strigat de două sau de trei ori «Mama!»și a fugit pe trotuar. Niște femei care erau pe trotuar au întrebat-o ce s-a întâmplat și ea a spus: «Mama a murit!» Pentru un copil de vârsta ei e prea greu să înțeleagă din start că mama a murit. Femeile au încercat să o lămurească că mama ei doar e lovită și își va reveni și se va face bine și ea căuta să le convingă că mama a murit. Seara, după ce am venit acasă, într-un moment de întristare, mi-a spus că o vede pe mama ei moartă, întinsă jos pe asfalt”, a spus Marian Ganea.

Imediat după ce a ajuns acasă sicriul cu mama lor, bărbatul a încercat să le explice că mama lor a murit.

„E foarte greu să explici unui copil un lucru cu care nu e familiarizat. Cei mici știu că mama Uță (așa îi spuneau mamei lor) a murit, dar ei trăiesc cu ideea că va veni la un moment dat acasă. Parcă trăiesc în așteptare, nu una oarbă, dar ei sunt convinși că într-o zi va veni înapoi”, a adăugat el.

Deși cei mici îi dau zilnic putere, Marian Ganea spune că nu se poate despărți de momentul tragediei, deși a trecut ceva timp.

„Încă trăiesc acele momente. Pentru mine e un gol care, oricine ar încerca să îl completeze, nu primește forma inițială. Îmi dă putere Dumnezeu. Dacă nu îl aveam pe Dumnezeu să mă susțină, eram prăbușit, eram ruinat. Pentru mine, puterea nu-i ceva care să persiste, e ca și calciul. Se consumă în fiecare zi și, în fiecare zi, am nevoie de altă doză de putere. Simt că Dumnezeu îmi dă această putere. Dumnezeu este tatăl orfanului și ocrotitorul văduvei. În cazul nostru, e nevoie să fie mamă orfanului și un apărător pentru mine. Și o face”, a spus el.

Mulți oameni l-au întrebat dacă nu ar vrea să lase copiii în grija cuiva, măcar pentru o vreme. El este însă hotărât să nu facă acest lucru.

„Hotărârea e definitivă. Chiar am primit multe oferte de la oameni care au dorit să ia unul-doi copii, să ne ajute, pentru întreținere sau înfiere. E un lucru care nu se va întâmpla niciodată, indiferent care va fi prețul pe care va trebui să îl plătesc. Mă motivează mult un aspect. Înainte cu două luni ca soția mea să moară, o familie foarte bună ne-a propus să o ia pe Tabita, să o înfieze, cu sarcina de a întreține legătura cu frații, de a ajuta familia. Când i-am spus soției mele ce propunere am primit, mi-a răspuns: «Să mă păzească Dumnezeu să-mi despart vreodată copiii!». E un cuvânt care mă urmărește și, indiferent de prețul pe care va trebui să îl plătesc, nu o voi face”, a spus Marian Ganea.

El este convins că nu va fi ușor, fiindcă nu are îndemânarea necesară pentru a le face mâncare, pentru a-i îmbrăca, dar are nădejde că Dumnezeu îl va ajuta.

„Vreau să nu îi despart, chiar dacă sunt convins că o familie va lua doi-trei copii și vor crește în condiții bune. Copiii noștri au moștenit de la mine, de la noi, sentimentul de împărtășire a vieții. Am circulat mult și când veneam acasă împărtășeam soției mele tot ce am văzut, o întristare, o bucurie și copiii au copiat același model. Dacă pleacă doi într-o familie bună într-un week-end, vin acasă și le spun celorlalți că au avut una sau alta, ne-au cumpărat așa, ceilalți se ofilesc și apare discriminarea și nemulțumirea și nu vreau să ajung în situația aceasta. Copiii, fie că va fi bine, fie că va fi greu, vreau să crească în același format”, a explicat el.

În așteptarea mamei despre care speră că se va întoarce într-o zi acasă, copiii merg zi de zi la școală și grădiniță.

Nicoleta știe să scrie și să citească, are cele mai bune calificative și, cu toate că e singura care merge la școală, Cristian și Ionela se laudă și ei cu aceleași lucruri. La grădiniță au învățat literele și știu să scrie.

Se joacă „de-a prinsa” toată ziua, Cristian hrănește iepurii din gospodărie, Nicoleta, Ionela și Tabita dau de mâncare pisicilor și găinilor. Câțiva stupi de albine se află în spatele căsuței lor. Muntele verde, pajiștea cu flori și mirosul de tei înflorit sunt daruri neprețuite pentru cei care locuiesc într-o gură de rai, acolo unde, în fiecare dimineață, soarele răsare și le zâmbește de cum deschid ochișorii.