• Publicat:
  • Actualizat:
Reportaj

SPECIAL GÂNDUL: „România are șansă!” – Cum învinge în fiecare zi un olimpic boala. Povestea excepționalului Radu Alexandrescu

Radu este la 15 ani cel mai bun elev al Școlii "Ion Jalea" din Constanța. Este clasa a VIII-a și de șase ani nu ratează nicio competiție școlară. Și le câștigă. Ieri a primit Marele premiu al concursului Ecopaparazzi, cu un material video, intitulat "Apa". Cu același, a luat premiul întâi la Ziua Mondială a Apei.

„Doamnelor, bucurați-vă că aveți copii normali. Eu am unul excepțional”. Asta le-a spus Grazziela Alexandrescu, mama lui Radu, celorlalte mămici strânse la prima ședință cu părinții, revoltate că fiii și fiicele lor au note mai mici decât băiatul ei . De un an, a refuzat să mai participe la ședințele școlare

Radu este la 15 ani cel mai bun elev al Școlii „Ion Jalea” din Constanța. Este clasa a VIII-a și de șase ani nu ratează nicio competiție școlară. Și le câștigă. Ieri a primit Marele premiu al concursului Ecopaparazzi, cu un material video, intitulat „Apa”. Cu același, a luat premiul întâi la Ziua Mondială a Apei. Până acum a realizat macheta unui oraș ecologic într-o viziune proprie, are un film propriu pe tema schimbărilor climatice, a câștigat Olimpiada județeană de biologie în 2009, anul ăsta s-a clasat al doilea la același concurs. La Olimpiada de științe din 2009, etapa pe județ, unde se susține examen la disciplinele fizică, chimie, biologie din materia claselor a VII-a, a VIII-a și a IX-a, Radu s-a clasat în primele locuri, ajungând să se califice la faza națională a competiției. Anul ăsta a luat o mențiune la faza județeană a olimpiadei de educație pentru sănătate. Iar la concursul „Discurs public în limba engleză „, organizat de English Speakers Union, adolescentul a câștigat premiul întâi cu un discurs compus în câteva minute. „Radu merge la toate olimpiadele. Nu depune efort, e ca un fel de hobby pentru el”, povestește mama băiatului, Grazziela Alexandrescu. Dovadă stă dosarul- mapă în care i-a îndosariat parte din diplomele primite. „Nu sunt toate”, spune Radu, un puști cu ochelari și părul cârlionțat, în timp ce se joacă cu cravata albastră inscripționată cu sigla școlii constănțene „Nu eu sunt deosebit. Ei ies din normal pentru că nu învață. Eu fac doar ce-i normal, învăț ce mi se cere la școală”, mărturisește copilul diagnosticat în urmă cu 10 ani cu Asperger, o tulburare de dezvoltare cu manifestări de autism. „Era retras, nu îl pasiona colectivitatea, stătea mai mult cu adulții, nu-l atrăgeau poveștile”, își amintește mama.

„Fac doar ce mi se cere”

Radu a învățat să citească la 3 ani. Singur, făcând analogii între literele și imaginile pe care le avea desenate pe un poster lipit pe perete în camera lui. Astăzi pe pereții albăstrui ai camerei sale de studiu stau lipite afișe cu Universul sau panouri de studiu la istorie, cu Epoca Napoleoniană. Plus alte foi de hârtie lipite cu bandă adezivă, unde Radu și-a scris un set de reguli. Universal valabile, nu doar în universul lui cu patru pereți, ci și în lumea – aparent fără pereți – a adulților. „Sunt ceva ce ceilalți nu sunt”, spune Radu despre sine. „Nu fac nimic deosebit. Ceilalți fac ceva deosebit. Și pentru că ei sunt majoritatea, ceilalți au ajuns să creadă că ei fac ceva normal, iar eu – deosebit. Dar eu fac ceva normal. Ei ies din normal. Eu fac doar ce mi se cere”.

Ce i se cere lui Radu nu e cu nimic mai special decât celorlalți colegi normali de clasă. Doar că el își rezolvă tema la matematică în 30 de minute, la română – în 15, iar la restul materiilor, cumulat, într-o altă jumătate de oră. „Întotdeauna încep cu ce e mai greu”, zice….(Citește mai departe în pagina următoare)

Inchide