Sorin Bogdan
22.12.2018
Revolutions

21 decembrie 1989. De la MITINGUL lui Ceaușescu, la BARICADA de la Inter

21 decembrie 1989. La Timișoara, peste 100.000 de oameni sunt în stradă. Mitingul lui Ceaușescu din Piața Palatului din București. Vezi ce a însemnat "Baricada de la Inter" pentru Revoluția din Decembrie

În dimineața de 21 decembrie 1989, mii de timișoreni erau deja în Piața Operei și tot mai mulți continuau să vină. Peste 100.000 de oameni, într-o euforie generală condusă de cei din balconul Operei, se îmbrățișau, cântau și scandau „Libertate!”, „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!”, „Armata e cu noi!”. Dar mai ales, cel mai important slogan: „Azi în Timișoara / Mâine-n toată țara!”. Cu toții știau că – fără București – flacăra Revoluției pornită la Timișoara ar putea fi stinsă de dictatorul Nicolae Ceaușescu.

Din oră în oră, din balcon se citea textul Proclamației Frontului Democratic Român, care circula, tipărit, prin mulțime. Inginerul tipograf de atunci, Ioan Aurel Laslău povestește pentru revolutions.ro că noaptea, la Tipografie a năvălit o formațiune de parașutiști, să verifice dacă nu tipăreau ceva ilegal.

„Au năvălit cu o violență extraordinară, în incinta tipografiei,” își amintește Laslău. „Au lovit-o în față, cu patul puștii pe fata de la pază, aflată în chioșcul de la intrare; i-a zburat sângele pe pereți. Apoi au intrat în biroul directorului și în secția tipografică, unde i-au amenințat cu arma pe tipografi. Oamenii m-au anunțat că sunt terorizați de militari, întrebați dacă tipăresc ceva neaprobat, au căutat spalturile. Noroc cu vigilența oamenilor, care au reușit să ascundă tot.”

Proclamația Frontului Democratic Român din 21 decembrie 1989 din Timișoara

La ora 12:00, în Piața Palatului din București, începe marele miting organizat pentru ca Nicolae Ceaușescu să-i înfiereze pe huliganii de la Timișoara și să încerce să potolească nemulțumirile anunțând că mărește pensiile și alocațiile pentru copii. Totul, transmis în direct pe televiziunea națională. Doar că, la câteva minute după începerea mitingului, se declanșează haosul. Unii povestesc că de la o petardă, alții spun că de la un grup de timișoreni care au început să scandeze „Libertate!”, iar alții, de la un vuiet ciudat și agasant care se auzea din stațiile de amplificare. Oamenii au rupt pancartele și s-au împrăștiat pe străzi. „Alooo! Alooo!” striga Ceaușescu, lovind cu degetul în microfon. „Alooo! Tovarăși! Așezați-vă liniștiți la locurile voastre!” Degeaba. Transmisiunea TVR s-a întrerupt brusc, spre stupoarea întregii națiuni, care a înțeles că, în sfârșit, se întâmplă ceva.

Oamenii se retrag panicați din Piața Palatului, plecând în toate direcțiile: către Nuferilor, Magheru, Sala Palatului, Cișmigiu, scrie Marian Sultănoiu pe revolutions.ro. O parte dintre cei care ajung în fața Sălii Dalles, Hotel Intercontinental, Teatrul Național, se opresc, constituie o mare horă și scandează lozinci anticeaușiste.

În scurt timp, Armata, Securitatea și Miliția organizează cordoane în diferite puncte ale bulevardului Magheru, cel mai important fiind cel amplasat dreptul străzii Batiștei, perpendicular pe bulevard. Acolo se va naște, în jurul orei 17:00, „baricada de la Inter„.

În jurul orei 18:00, la baricadă se strânseseră aproape 2.000 de oameni. 15 dintre ei au fost uciși, iar 10 răniți, în două momente succesive. În jurul orei 16.00, șoferul unui camion cu muniție, care se îndrepta dinspre Universitate spre cordonul de scutieri din zona Batiștei, este rănit la cap de o cărămidă aruncată de unul dintre manifestanți, pierde controlul autovehiculului și intră în plin în demonstranți și militari – mor 7 oameni, alți 5 fiind răniți. Ceilalți, revoltați, se îndreaptă spre militari. Aceștia se sperie și deschid focul împotriva protestatarilor. Mor 8 oameni, iar 5 sunt răniți.

Dan Iosif, Dumitru Dincă și alți demonstranți continuă consolidarea baricadei, cu scaune, mese și jardiniere, scoase din restaurantul „Dunărea”, cu coșuri de gunoi din tablă, apoi cu mașini staționate în zonă – incendiate ulterior, împreună cu un TAB din tehnica „inamică”, undeva în jurul orei 18:30 – o ambulanță și saltele, potrivit declarațiilor lui Dan Iosif, unul dintre inițiatorii baricadei.

Baricada în flăcări în despărțea pe manifestanți  de cordonul de scutieri, în spatele cărora se aflau coloane de taburi și plutoane de militari în termen. Încercând să disperseze mulțimea, după căderea serii s-au folosit tunuri cu apă și grenade lacrimogene. Apoi s-a executat foc cu trasoare, în plan vertical, dublate de focuri cu muniție de război, în plan orizontal.

După miezul nopții, barcada de la Inter a fost spartă de două tancuri care au trecut în viteză, deschizând focul asupra manifestanților. Sute de oameni au fost arestați, uciși sau răniți în noaptea de 21/22 decembrie 1989 în București. 

Chirurgul Mircea Beuran era în Spitalul Floreasca în după amiaza de 21 decembrie 1989. „Am rămas în spital pentru că strada era plină de oameni. Umblau mașinile militare și, odată cu lăsarea serii, au început să se audă focuri de armă,” povestește medicul pentru revolutions.ro. „Țin minte că primii morți pe care i-am văzut erau doi tineri. Se spunea că au fost loviți de o mașină militară și i-au adus de la locul accidentului, undeva în zona Piața Universității, numai că la sosirea la spital erau decedați.”

Apoi au început să fie aduși tot mai mulți, depășind capacitatea spitalului și experiența medicilor, care nu mai avuseseră de a face cu oameni împușcați. „Am avut răniți prin împușcare cu leziuni de torace, cu leziuni de abdomen, cu leziuni de membre, cu leziuni de bazin,” își amintește Mircea Beuran. „Lucrurile acestea, inițial, au păstrat o anumită cadență, să spunem, a disciplinei medicale, dar la un moment dat a început să crească numărul accidentaților și al împușcaților.”

Spre dimineață, lui Nicolae Ceaușescu – rămas peste noapte în clădirea Comitetului Central al PCR – i se raportează că revolta a fost reprimată, iar centrul Capitalei – eliberat, maturat și spălat. Ănsă, la fel ca la Timișoara, zorii zilei de 22 decembrie aveau să aducă zeci de mii de bucureșteni în Piața Palatului. De această dată, nechemați de nimeni.

Gândul vă propune o imagine completă a Revoluției din Decembrie 1989. O radiografie a ultimului deceniu al comunismului în România și o reconstituire a ultimelor sale zile. Vă prezintă evenimentele așa cum au fost surprinse pe peliculă, dar mai ales cum au fost văzute și trăite de cei care ieșit  în stradă, care și-au pierdut părinții, copiii sau prietenii în lupta pentru libertate, precum și de personajele cheie care au marcat, ulterior, destinul primilor ani de democrație. Citiți pe revolutions.ro, ce s-a întâmplat în fiecare zi a Revoluției din Decembrie 1989.

 

Inchide