O simplă pauză care anunță alte confruntări? În ce cheie poate fi citit „armistițiul temporar” între SUA și Iran. „Teheranul poate ține un laț în jurul statelor din Golf, pe termen nelimitat” 

A fost încheiat un armistițiu temporar în Orientul Mijlociu, iar Donald Trump a anunțat „victoria” de moment. Este un pas important către „liniștirea spiritelor” și către pace, dar nu poate fi eliminată o întrebare esențială. Este acesta finalul sau doar o simplă pauză care anunță alte confruntări?

Marți seară, președintele american Donald Trump și ministrul iranian de externe Abbas Araghchi au anunțat un armistițiu de două săptămâni în războiul din Iran.

• Este prima pauză a atacurilor de la începutul conflictului pe 28 februarie.
• Numai că informațiile de miercuri despre atacurile iraniene asupra statelor din Golf au ridicat deja semne de întrebare cu privire la eficacitatea armistițiului.
• Mai mult, Iranul a închis, din nou, Strâmtoarea Ormuz, ca răspuns la atacurile israeliene asupra Libanului.

Experții Atlantic Council au încercat să răspundă acestei întrebări esențiale, iar Gândul prezintă concluziile acestora.

„Fluxurile comerciale cu energie din Orientul Mijlociu nu funcționează ca un întrerupător”

Prețurile petrolului au scăzut, iar acțiunile au crescut miercuri, în urma anunțării armistițiului.

Însă Landon Derentz avertizează că „deși piețele răsuflă ușurate pe termen scurt, criza energetică mai amplă rămâne nerezolvată”. 

Derentz este vicepreședinte pentru energie și infrastructură la Consiliul Atlantic și fost director pentru energie la Casa Albă în timpul primei administrații Trump.

• Daunele majore aduse infrastructurii de petrol și gaze din regiune „vor încetini inevitabil ritmul redresării”, adaugă el.
• Chiar dacă Iranul permite trecerea în siguranță prin Strâmtoarea Ormuz în următoarele două săptămâni, „fluxurile comerciale cu energie din Orientul Mijlociu nu funcționează ca un întrerupător”, explică Landon Derentz .
• Navele mari care transportă petrol au nevoie de mai mult de douăzeci și patru de ore pentru a se încărca, subliniază Landon, „și este puțin probabil ca armatorii și asigurătorii să revină în grabă la operațiunile normale”.

„Această precauție este justificată, cu atât mai mult cu cât atacurile asupra infrastructurii energetice critice au continuat chiar și după încetarea focului”, mai spune expertul.

„Iranul poate ține un laț în jurul economiilor lor pe termen nelimitat” 

Atacurile asupra Golfului ar putea fi rezultatul „problemelor persistente de comandă și control iraniene”, explică Allison Minnor .

Allison Minnor este directoarea Proiectului pentru Integrarea Orientului Mijlociu și fosta directoare pentru afacerile Peninsulei Arabe la Consiliul Național de Securitate al SUA în prima administrație Trump.

Însă evoluția încă „transmite semnale îngrijorătoare cu privire la noul prag pentru atacuri iraniene plauzibil de negat”, mai precizează Minor.

Există o îngrijorare mai mare legată de faptul că Iranul își menține controlul efectiv asupra strâmtorii, în timp ce intră în negocieri.

„Pentru țările din Golf, această nouă normalitate periculoasă înseamnă că Iranul poate ține un laț în jurul economiilor lor pe termen nelimitat”, avertizează Allison Minor.

„O versiune ambiguă a încetării focului pe termen nelimitat”

Pripunerile SUA și Iran pentru a pune capăt războiului indică faptul că acestea „rămân diametral opuse”, consideră Victoria Taylor.

Victoria Taylor este directoarea Proiectului pentru Integrarea Orientului Mijlociu și fosta directoare pentru afacerile Peninsulei Arabe la Consiliul Național de Securitate al SUA în prima administrație Trump.

Întrucât Teheranul nu dă dovadă de nicio intenție de a ceda în privința unor chestiuni, de la îmbogățirea uraniului la dezvoltarea rachetelor balistice, acest armistițiu pare a fi „mai mult o rampă de ieșire decât un cadru real pentru negocieri”, mai spune Victoria Taylor.

Iranul a cerut retragerea completă a forțelor americane din regiune și plata despăgubirilor, printre alte condiții.

Nate Swanson – director al Proiectului de Strategie Iraniană la Inițiativa de Securitate Scowcroft pentru Orientul Mijlociu și fost consilier de politică iraniană pentru administrațiile Biden și Trump – le descrie drept „mai presus de maximaliste”.

„Cel mai probabil rezultat al negocierilor este o versiune ambiguă a încetării focului pe termen nelimitat, care, deși nepotrivită, este mai bună decât alternativa”, spune Nate Swanson.

„Acest război nu are câștigători, ci doar perdanți”

„Dacă – și este un mare dacă – acesta este sfârșitul războiului din Iran, este o finalizare uimitoare pentru un conflict prost conceput și contraproductiv”,  spune Nate Swanson. „Acest război nu are câștigători, ci doar perdanți”, avertizează expertul de la Atlantic Council.

Statele Unite vor pleca cu „daune majore aduse economiei globale, parteneriate tensionate cu aliații tradiționali din Golf și Europa (și poate și cu Israelul acum) și potențial daune permanente aduse reputației Americii”, având în vedere amenințările apocaliptice ale lui Trump din ultimele zile, mai susține Nate Swanson.

Între timp, „Iranul și-a sacrificat relațiile cu vecinii din Golf, continuă să se bazeze pe forța brută pentru a reprima disidența internă și continuă să se lupte pentru a îndeplini cerințele de lungă durată ale poporului său. Regimul de la Teheran își poate sărbători supraviețuirea, dar perspectivele sale sunt sumbre”, continuă expertul .

O pârghie la care Iranul nu va renunța ușor

„Statele Unite și Israelul și-au demonstrat puterea militară superioară și capacitatea de a provoca daune considerabile capacităților militare ale Iranului”, punctează și Victoria Taylor.

Însă „milițiile irakiene, Houthi și chiar un Hezbollah slăbit rămân instrumente puternice pe care regimul iranian le poate folosi împotriva Statelor Unite, Israelului și regiunii”. 

Victoria Taylor conchide că „încetarea focului lasă fără răspuns multe dintre dilemele fundamentale care existau înainte de război. Repectiv rachetele balistice ale Iranului și sprijinul acordat aliaților săi”.

Mai mult, se adaugă o noua provocare – controlul Iranului asupra Strâmtorii Ormuz.

Este „o pârghie la care Iranul va fi reticent să renunțe. Pârghie care poate să fie, acum, fie unul dintre elementele principale ale descurajării Teheranului”, încheie Victoria Taylor.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Amenințarea Houthi. Iranul a blocat Strâmtoarea Ormuz, „asul” din „mâneca” Teheranului ar putea bloca Bab el-Mandeb. „Șoc fără precedent pentru comerțul global și piețele energetice”
• Social media, dușmanul Kremlinului. După blocarea Instagram, Facebook, Viber, YouTube și WhatsApp, a venit și rândul Telegram? „Aplicația trebuie închisă, nu poate fi controlată”
• Golful Persic, miză uriașă. Proiecții îngrijorătoare și efect de domino. Foreign Affairs: „Administrația Trump înțelege fundamental greșit strategia energetică a Chinei” 
• „Armura naturală” a Iranului, punctul forte în conflictul cu SUA și Israel. „Orice mișcare militară de invazie, forțată să se îndrepte spre coridoare de tranzit previzibile și înguste”
• Scandal în Sudul Global. Putin, iritat de războiul dintre Afganistan și Pakistan. „Aliați ideologici ai Moscovei în efortul de a construi o lume nouă, multipolară”