Trump și Erdoğan joacă la „dublu” înaintea summitului NATO de la Ankara. În fața echipei „SUA – Turcia”, Europa bate pasul pe loc

Donald Trump și Recep Tayyip Erdoğan, președintele Turciei, vor fi protagoniștii  summitului NATO din 7-8 iulie, de la Ankara. Amândoi joacă tare în politica externă, chiar dacă pare că, uneori, pun interesele personale mai presus de cele naționale. Trump și Erdoğan nu sunt lideri care se mulțumesc doar să modeleze politica prin procese deliberative sau instituționale.

Pentru Erdoğan, summitul NATO va fi o scenă binevenită pentru a-și consolida poziția într-un moment de reprimare internă dură a disidenței politice.

• Recep Tayyip Erdoğan intenționează să se prezinte ca „aliatul indispensabil” al europenilor și un prieten valoros al președintelui SUA.
• Încă din 2003, Erdoğan și-a imaginat un rol global.
• Într-o perioadă măcinată de conflict și incertitudine, președintele Turciei crede că momentul său a sosit.

„Adevăratul scop este să-și legitimeze viziunea asupra lumii”, notează Henri J. Barkey pentru Council on Foreign Relations.

Erdoğan, un mediator abil între Ucraina și Rusia lui Putin

Erdoğan  a gestionat conflictul Rusia-Ucraina cu abilitate, continuă Henri J. Barkey, profesor emerit la Universitatea Lehigh. A menținut relațiile cu ambele părți într-un mod care îi satisface pe europeni.

„Turcia a continuat să înarmeze Ucraina. La începutul războiului, a intermediat un coridor în Marea Neagră care a permis Ucrainei să exporte cereale. În același timp, a păstrat și o ușă deschisă pentru negocieri.  

Simultan, Erdoğan a permis Turciei să continue să facă comerț cu Rusia și a primit cu brațele deschise turiștii ruși.

Cea mai importantă contribuție a sa a fost capacitatea Turciei de a controla accesul la Marea Neagră în cadrul Convenției de la Montreux.

Acest lucru contrastează cu mutările lui Trump. Acesta a semănat incertitudine prin izbucniri nepotrivite legate de ieșirea din NATO. Amenințările par motivate de interese personale, dar europenii sunt acuzați că nu dau dovadă de loialitate”, consideră Henri J. Barkey.

Dilema Europei

Europenii se confruntă cu o situație deosebit de dificilă.

„Pe de o parte, se tem să fie abandonați de un președinte SUA schimbător. Pe de altă parte, se tem să nu fie nevoiți să se bazeze și mai mult pe Turcia. Turcia are, la urma urmei, cea mai mare armată NATO din Europa.

Această alegere necesită acceptarea unui Erdoğan care a obținut o victorie instituțională aproape totală pe plan intern.

• Sistemul judiciar funcționează la cererea sa, urmărind penal adversarii reali și imaginari pentru a-i marginaliza pe contestatari.
• Ekrem İmamoğlu, primarul Istanbulului și cel mai redutabil rival al său, a fost închis pe baza unor acuzații motivate politic.
• Așa s-a întâmplat și în cazul altor politicieni, personalități ale societății civile și jurnaliști.

Acum, Erdoğan demontează principalul partid de opoziție”, mai scrie Henri J. Barkey.

Trump, sprijin necondiționat pentru Erdoğan?

Trump a mers mai departe anul acesta. A ignorat obiecțiile Congresului atunci de fiecare dată când a fost posibil.

„Trump a notificat Congresul despre intenția sa de a vinde Turciei aproximativ optzeci de motoare de aeronave F-110. Tranzacția este blocată de mult timp pe Dealul Capitoliului. Turcia vrea să-și construiască propriul avion de vânătoare KAAN de a cincea generație, cu tehnologii stealth foarte avansate.

De asemenea, Trump a sugerat că ar dori ca Turcia să se reîntoarcă la programul F-35. Turcia a fost eliminată din program după ce Erdoğan, invocând convingeri nefondate că puterile occidentale au fost implicate în lovitura de stat eșuată din 2016, a achiziționat sistemul rusesc de rachete S-400.

• Turcia a pierdut 1,4 miliarde de dolari. Înalți oficiali americani l-au avertizat pe Erdoğan în termeni clari că S-400 ar compromite tehnologiile sensibile ale F-35.
• În conformitate cu Legea de autorizare a apărării naționale, Statelor Unite le este interzis să vândă piese F-35 atâta timp cât S-400 rămân pe teritoriul turc.

JD Vance a sugerat că administrația examinează dacă Turcia a respectat legile SUA pentru a primi F-35”, punctează Henri J. Barkey.

Intervențiile Turciei în Siria, susținute de Donald Trump

Donald Trump a retras de două ori trupele americane de la granița dintre Siria și Turcia. Operaseră alături de kurzii sirieni care au contribuit la înfrângerea autoproclamatului Stat Islamic.

„Trump a susținut, practic, intervențiile turcești în Siria, care au strămutat peste 180.000 de kurzi.

• După ce jihadistul Hayat Tahrir al-Sham l-a răsturnat pe Bashar al-Assad din Siria, Trump s-a grăbit să-l accepte pe noul lider, Ahmed al-Sharaa.
• L-a numit un tânăr grozav și atrăgător.
• A ridicat peste noapte sancțiunile împotriva Siriei aflate sub incidența sa.

Prin asta, i-a oferit lui Erdoğan  – patronul lui Ahmed al-Sharaa  – încă o victorie regională”, scrie Henri J. Barkey.

Erdoğan, „premiat” prin summitul de la Ankara

Potrivit profesorului Barkey, summitul NATO de la Ankara va acorda lui Erdoğan două mari „premii”.

„Primul este apariția lui Trump. Validează rolul global al lui Erdoğan pentru publicul din exterior și regimul său autocratic pentru propria populație.

Dincolo de persecuția zilnică, sute de persoane au fost arestate înainte de summit. Guvernul SUA, spre deosebire de cele anterioare, a păstrat tăcerea.

Guvernul lui Erdoğan a forțat chiar și NATO să refuze acreditarea jurnaliștilor din opoziție.

Al doilea premiu (n.red. – primit de Erdoğan) este legitimitatea. După ce a convins lumea democratică să-l accepte, el își va continua rolul global și va remodela sistemul politic al Turciei sub conducerea sa”, încheie Henri J. Barkey.