Va „incendia” Teheranul Caucazul de Sud? Marea miză a coridorului TRIPP, frustrările Iranului și loviturile cu drone din Azerbaidjan. „Turcii și azerii ar putea activa clauza de apărare reciprocă”

Chiar dacă lumea este deja obișnuită cu retorica „fierbinte” și comportamentul Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) din Iran, a fost de rău augur o declarație din 7 martie 2026, care avertiza Azerbaidjanul că se va confrunta cu atacuri dacă legăturile cu Israelul nu vor fi rupte.  

Declarația a urmat atacului cu drone din 5 martie asupra enclavei Nakhichivan din Azerbaidjan.

• O dronă a lovit terminalul aeroportului Nakhichivan, o alta a lovit un sat din apropiere, în timp ce apărarea aeriană azeră a doborât o a treia dronă.
• Ca răspuns, Azerbaidjanul a închis părți din spațiul său aerian și a limitat trecerile de frontieră cu Iranul pentru camioanele de marfă.

Amenințarea la adresa spațiului aerian azer are implicații globale – având în vedere că Iranul și Rusia sunt închise traficului aerian, iar Azerbaidjanul și Georgia oferă un culoar îngust pentru avioanele care zboară de la est la vest între Europa și Asia.

„Relațiile dintre cele două țări se îmbunătățiseră în ultimul an”

Într-o analiză publicată de CEPA (Centrul de Analiză a Politicii Europene), Emil Avdaliani – cercetător la Centrul de Cercetare Turan și profesor de relații internaționale la Universitatea Europeană din Tbilisi, Georgia – amintește că președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, a ordonat forțelor armate să pregătească unele contramăsuri.

În același timp, Ilham Aliyev a subliniat că Azerbaidjanul nu a participat la operațiunile militare mai ample care vizau Iranul.

„Creșterea bruscă a tensiunii a fost cu atât mai surprinzătoare cu cât a urmat vizitei fără precedent a lui Aliyev la ambasada Iranului, pentru a transmite personal condoleanțe pentru asasinarea liderului suprem al Iranului, Ali Khamenei, pe 28 februarie.

Relațiile dintre cele două țări se îmbunătățiseră în ultimul an, în urma atacului mortal asupra ambasadei Azerbaidjanului din Teheran, la începutul anului 2023.

Iranul și Azerbaidjanul au o graniță lungă, sunt legate prin proiecte cheie de infrastructură și au înregistrat o creștere constantă a comerțului bilateral de aproximativ 650 de milioane de dolari în 2025”, explică Emil Avdaliani.

„Iranul are motivele sale”

„Și totuși, Iranul are motivele sale”, punctează Emil Avdaliani.

„A urmărit cu îngrijorare creșterea influenței SUA, în special coridorul comercial est-vest planificat, care va lega în cele din urmă capitala Azerbaidjanului, Baku, de la Marea Caspică, cu exclava sa Nakhchivan și apoi cu Turcia și piețele europene la vest.

• Într-adevăr, dronele au lovit locul care este menit să joace un rol esențial în Ruta Trump către Pace și Prosperitate Internațională (TRIPP), așa cum este cunoscut conceptul de infrastructură susținut de SUA.
• Proiectul va traversa, de asemenea, regiunea Syunik din sudul Armeniei și va lega Asia Centrală de Europa, ocolind atât Rusia, cât și Iranul.

Din perspectiva Teheranului, coridorul reprezintă mai mult decât o simplă inițiativă de transport. Oficialii săi au susținut în repetate rânduri că o astfel de rută ar slăbi influența geopolitică și economică a Iranului în Caucazul de Sud”, explică Emil Avdaliani.

„Azerbaidjanul furnizează aproximativ 30% din petrolul Israelului”

Încă de la începutul anilor `90, mai scrie Emil Avdaliani, așa-numita rută de tranzit Aras, care traversează nordul Iranului, a funcționat ca principală legătură logistică între Azerbaidjan și Nakhichivan.

Această rută a generat venituri constante din tranzit și a consolidat rolul strategic al Iranului ca conector regional. Apariția unei alternative amenință să reducă influența iraniană.

„Îngrijorarea Teheranului a crescut și mai mult pe fondul rapoartelor conform cărora contractori privați de securitate americani ar putea fi desfășurați pentru a proteja secțiuni ale noii rute, ceea ce ar putea introduce o amprentă de securitate occidentală direct de-a lungul frontierei de nord a Iranului.

• Nici aceasta nu este singura sa obiecție, având în vedere relația de lungă durată a Israelului cu Azerbaidjanul și informațiile (negate de ambele țări) conform cărora ofițerii de informații israelieni folosesc țara ca bază pentru operațiuni împotriva Iranului.
• Deși Baku s-a străduit să mențină un anumit echilibru între Israel și Iran, relațiile sale cu Tel Aviv au evoluat într-un parteneriat strategic neoficial care acoperă cooperarea în domeniul energiei, armatei și securității.

Azerbaidjanul furnizează aproximativ 30% din petrolul Israelului, iar anul trecut compania energetică de stat, SOCAR, a cumpărat o participație de 10% la zăcământul de gaze naturale Tamar al Israelului.

Mai mult, Israelul a fost, de asemenea, un furnizor cheie de armament pentru Azerbaidjan în perioada premergătoare celui de-al Doilea Război din Nagorno-Karabah din 2020 și a unei scurte campanii militare din 2023, care a culminat cu căderea entității separatiste cu populație armeană”, continuă Emil Avdaliani.

Iranului nu-i plac „cărțile” pe care le-a primit

Totuși, balanța de putere de pe teren nu favorizează Teheranul. Azerbaidjanul este, de asemenea, strâns aliat cu Turcia, care a fost deja ținta a trei rachete balistice iraniene.

Turcia și Azerbaidjanul ar putea acum activa clauza de apărare reciprocă din cadrul declarației Șușa, semnată la mijlocul anului 2021.

„În urma atacului cu drone, președintele turc Recep Tayyip Erdoğan a vorbit telefonic cu Aliyev și i-a exprimat sprijinul.

• Azerbaidjanul se bucură, de asemenea, de sprijin din partea UE, deoarece se bazează pe energia Mării Caspice și apreciază rolul țării din Caucazul de Sud ca factor de descurajare atât pentru Rusia, cât și pentru Iran.
• Apoi, există Washingtonul, cu interesul personal al lui Trump în realizarea TRIPP, după cum o demonstrează vizita lui JD Vance din februarie la Erevan și Baku.

Iranului, evident, nu-i plac „cărțile” pe care le-a primit, de unde și atacurile violente. Însă un atac mult mai amplu asupra Azerbaidjanului ar putea extinde conflictul în Turcia și nu numai. Ar fi foarte neînțelept”, încheie Emil Avdaliani.

Sursa colaj foto main – Mediafax

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Rachetele balistice ale Iranului nu sunt singura amenințare în Orientul Mijlociu. Cum a exploatat Teheranul lacunele din apărarea aeriană a statelor din Golf
• Rusia, Europa și războiul din Iran. „Situație critică pentru interesele Moscovei” / După Assad și Maduro, „clubul autoritarilor” l-a pierdut și pe Khamenei
• Cât de puternică este de fapt „armata populară” a Iranului. Forța nebănuită a Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice: sute de mii de paramilitari care răspund la comanda unui singur om
• Pe aripile vântului, varianta europeană. „În conflictul din Orientul Mijlociu, pasivitatea UE este derutantă, Europa riscă să se condamne la statutul de jucător marginalizat”
• Gestionarea haosului. „Cel mai probabil scenariu pentru viitorul imediat al Iranului nu este instaurarea unui sistem democratic”