Dinamica militară centrală a fazei actuale a războiului din Orientul Mijlociu – după ce SUA și Israel au atacat Iranul – poate fi rezumată printr-o sintagmă certă: o cursă către epuizarea stocurilor de muniție aeriană. Totuși, chiar dacă SUA și Israelul reușesc să neutralizeze rachetele balistice ale Iranului, există o altă amenințare evidentă, respectiv dronele cu rază lungă de acțiune.
„Vânătoarea de platforme TEL”, așa cum este descrisă în mod obișnuit această misiune, s-a dovedit a fi extrem de dificilă din punct de vedere istoric, arată cercetătorul Fabian Hoffmann într-o analiză publicată de Centrul de Analiză a Politicii Europene (CEPA).
„Eforturile depuse în timpul Operațiunii Furtună în Deșert (Desert Storm) și al operaţiunii „Eliberarea Irakului“ au produs rezultate limitate. Însă campania aeriană a Israelului împotriva Iranului de anul trecut a marcat, probabil, primul exemplu de campanie de interdicție aeriană care a vizat cu succes platformele TEL inamice la scară largă”, mai scrie Fabian Hoffmann.
Forțele Aeriene Israeliene au precizat că numai au distrus peste 300 de lansatoare de rachete de la începutul războiului.
„Se pare că acest lucru a fost facilitat de decizia Iranului de a ascunde rachete în buncăre subterane mari.
Așa cum era de așteptat, Iranul a răspuns cu atacuri cu rachete și drone cu rază lungă de acțiune împotriva bazelor americane din regiune, Israel și vecinii regionali, în special Bahrain, Kuweit, Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. Țintele au inclus infrastructură militară și civilă, precum și centre populate.
ceața războiuluiPrin urmare, Iranul a trebuit să se bazeze mai mult pe unități din ce în ce mai mici, care operează sub autoritate pre-delegată pentru a executa planuri de atac pre-autorizate, acționând uneori din proprie inițiativă.
Având în vedere că, în conflictul actual, rachetele balistice cu rază scurtă de acțiune sunt un mijloc viabil de a ataca aliații regionali ai SUA și că războiul este, existențial din perspectiva supraviețuirii regimului iranian, ne-am putea aștepta, în principiu, la stimulente pentru o utilizare mai extinsă”, explică Fabian Hoffmann.
Dacă Statele Unite și aliații regionali pot rezista mai mult decât Iranul, până când capacitățile sale de rachete balistice sunt suficient degradate, depinde în mare măsură de „adâncimea” la care acționează sau vor acționa interceptoarelor aliate.
„Având în vedere că intensitatea atacurilor cu rachete balistice iraniene pare să fi scăzut brusc, foarte probabil din cauza uzurii forțelor TEL, situația pare acum suportabilă.
Deși ar putea fi încă prematur să se ignore complet capacitățile Iranului în materie de rachete balistice, majoritatea statelor din Golf se pot aștepta să poată suporta conflictul fără a se apropia de epuizarea interceptoarelor.
Cu toate acestea, dronele individuale au penetrat în mod repetat apărarea și au lovit ținte militare și simbolice, inclusiv ambasada SUA la Riyadh și instalațiile Amazon Web Services, ceea ce stârnește îngrijorare și nu oferă o imagine bună pentru SUA și armatele aliate”, încheie Fabian Hoffmann analiza publicată de CEPA.
Sursa foto colaj main – Profimedia Images/ISW
RECOMANDAREA AUTORULUI: