Livrarea de arme din Rusia către Iran nu numai că va continua, dar ar putea crește semnificativ dacă Rusia va avea oportunitatea, avertizează jurnalistul Nikita Smagin într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace. În timp ce Statele Unite și Israelul au declanșat o nouă intervenție militară împotriva Iranului, Rusia își mărește livrările de arme către națiunea islamică izolată – în ciuda propriului război în curs cu Ucraina.
„În ciuda creșterii cooperării în domeniul tehnologiei militare, este încă puțin probabil ca aceste transporturi de arme să poată proteja Iranul de atacurile aeriene americane sau israeliene. Mult mai probabil este ca armele rusești să continue să fie folosite de Iran pentru a suprima protestele”, avertizează Nikita Smagin.
În ciuda interesului manifestat față de noul acord de achiziționare a rachetelor antirachetă rusești MANPADS, impactul său asupra tensiunilor actuale din jurul Iranului nu ar trebui supraestimat. Acestea sunt arme cu funcționalitate limitată.
Rachetele Verba lansate de pe umăr pot lovi aeronave la joasă altitudine: avioane, elicoptere și rachete de croazieră. Cu alte cuvinte, acestea vor fi utile doar pentru ținte situate direct deasupra teritoriului iranian și care nu sunt foarte sus deasupra solului – ceea ce înseamnă că este puțin probabil să fie folosite pentru a contracara atacurile americane sau israeliene.
„În timpul atacurilor anterioare împotriva țintelor iraniene, inclusiv războiul de douăsprezece zile din iunie anul trecut, aproape toate rachetele au fost lansate nu de deasupra Iranului, ci de deasupra Irakului vecin, pentru a reduce probabilitatea unui atac de represalii.
Cel mult, acestea ar putea fi folosite de proxy iranieni în alte părți ale Orientului Mijlociu, acolo unde se pot apropia de bazele militare americane. Chiar și atunci, însă, dronele pe care Iranul le are deja la dispoziție reprezintă o amenințare mai serioasă.
După toate probabilitățile, Rusia a decis să furnizeze iranienilor MANPADS-uri Verba tocmai pentru că acestea nu sunt deosebit de solicitate în războiul modern.
Pe lângă toate celelalte limitări, acestea sunt nepotrivite pentru respingerea atacurilor cu drone, ceea ce înseamnă că vânzarea lor nu va avea niciun impact asupra operațiunilor de luptă ale Moscovei în Ucraina”, explică Nikita Smagin.
Acordul MANPADS pare, de asemenea, destul de modest în comparație cu alte contracte pentru tehnologie militară semnate între Iran și Rusia în ultimii ani.
Acordurile de achiziționare a avioane de vânătoare rusești Su-35 și elicoptere de atac Mi-28 semnate în 2022 și 2023 au fost mult mai semnificative, atât din punct de vedere al costului, cât și al impactului real.
„Totuși, furnizarea unui nou tip de armă este importantă, ca semn al apropierii militare tot mai mari dintre Rusia și Iran.
În 2023, de exemplu, Teheranul a primit de la Moscova primele sale avioane de antrenament Yak-130, pe care piloții iranieni le folosesc în ultimii doi ani. Se pare că mai multe dintre aceste aeronave au fost livrate în 2025: un avion de transport militar An-124 a efectuat cel puțin patru zboruri anul trecut către Teheran din Irkutsk, unde este produs modelul Yak-130.
În plus, toamna trecută au apărut noi detalii despre contractul de furnizare a avioanelor de vânătoare Su-35: patruzeci și opt de aeronave urmează să fie livrate de Rusia în perioada 2026-2028”, mai scrie Nikita Smagin.
În ianuarie 2026, continuă Smagin, au ieșit la iveală dovezi că Iranul deținea, de asemenea, până la șase elicoptere de atac rusești Mi-28, pe care piloții iranieni par să le folosească deja pe cerul Teheranului.
„Acest lucru este semnificativ, având în vedere îndoielile exprimate de experții militari cu privire la disponibilitatea Rusiei de a furniza Iranului astfel de echipamente.
În februarie anul trecut, de exemplu, un număr mare de puști cu lunetă rusești Orsis T-5000M au fost expuse în timpul exercițiilor militare ale Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice. Nici Rusia, nici Iranul nu au raportat astfel de contracte și nici nu au existat relatări media pe această temă.
Se pare că Rusia și Iranul reușesc să păstreze secretă o parte semnificativă din acordurile lor privind tehnologia militară, ceea ce nu face decât să amplifice intriga din jurul zborurilor intensive de transport militar din Rusia și Belarus către Iran din ultimele două luni. Cel puțin șase zboruri au aterizat în Iran numai în februarie, iar alte câteva în decembrie și ianuarie”, avertizează Nikita Smagin în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
Acest lucru poate fi explicat parțial, dar nu complet, prin livrarea primelor avioane Mi-28. Rusia ar putea, de asemenea, să furnizeze Iranului piese pentru avioane Su-35, sisteme de rachete S-300 avariate în timpul războiului de douăsprezece zile, sisteme de război electronic sau alte articole.
„Deocamdată, însă, acestea sunt în mare parte speculații, care vor fi confirmate doar pe măsură ce vor apărea noi date vizuale din exerciții, parade sau operațiuni militare iraniene.
În același timp, însuși faptul că cooperarea în domeniul tehnologiei militare dintre cele două țări este în creștere indică faptul că Moscova are încă planuri serioase pentru Iran. Prin urmare, livrările de arme rusești către Iran nu numai că nu se vor epuiza prea curând, dar ar putea crește semnificativ dacă Rusia va avea ocazia.
În acest moment, Kremlinul este prea preocupat de războiul din Ucraina și nu are nicio intenție de a salva Teheranul de atacurile SUA și Israelului. Dar s-ar putea să vină un moment în care calculele și prioritățile Kremlinului se vor schimba. Protestatarii iranieni dispersați cu forța de vehiculele blindate ale Spartak au văzut direct realitatea influenței Rusiei în țara lor”, încheie Nikita Smagin.
RECOMANDAREA AUTORULUI: