Ziua în care Victor Ponta a pus sechestru pe Parchetul General

Compania Lukoil este cercetată pentru spălare de bani și evaziune într-unul dintre cele mai mari dosare de acest gen din ultimii 10 ani. Procurorii investighează o operațiune de spălare de bani evaluată la 118 milioane euro și o evaziune fiscală de 112 milioane euro.

Pentru noi, cetățenii de rând, asta înseamnă că procurorii spun că acești bani ar fi trebuit să ajungă în bugetul public, dar nu au mai ajuns. Acești bani ar fi fost suficienți pentru ca guvernul Ponta să contruiască „N” școli, vreo două-trei spitale, o bucată de autostradă, etc. Nu au ajuns în buget și, folosind același tip de exagerare pe care o folosește premierul, putem zice că, din această cauză, autostrada, spitalul, școala nu au mai fost ridicate. Chit că poate ajungeu banii și în câteva șantiere electorale, așa cum sunt cele nășite Liviu Dragnea, colegul de cabinet al premierului Ponta.

Șantiere electorale din taxele companiei rusești au fost ratate. În schimb, premierul Victor Ponta nu a ratat să comită un nou act de intruziune într-o anchetă penală. La fel ca în cazul anchetelor privind fraudele de la referendum sau în cazul Bolintineanu, Victor Ponta a dat indicații procurorilor. Altfel spus, s-a substituit procurorului general Tiberiu Nițu.

FLASH NEWS Băsescu îl ridiculizează pe Trump și îi sugerează să se retragă din Iran și să lase europenii la negocieri

21:12

CONTROVERSĂ Crin Antonescu îl ridiculizează pe Bolojan: Numai trotineta îi mai lipsește!

21:10

O să rezum situația: compania Lukoil este investigată pentru o spălare de bani și evaziune fiscală de 230 milioane euro. Procurorii au ridicat documente și, obligați de procedura penală, au pus sechestre pe bunurile companiei și pe conturi. Au pus sechestru pentru că așa spune legea și pentru că, la finalul unui proces, statul trebuie să recupereze banii.

După această acțiune, un comando de voci a sărit la gâtul procurorilor. Printre ei, sindicaliștii companiei, PR-ul companiei, ambasadorul Rusiei și, nu în ultimul rând, Victor Ponta. Teza lansată de ei a fost aceea ca procurorii răi vor neapărat să închidă rafinăria Lukoil din Ploiești și să lase fără bani de salarii compania. Ponta a plusat și a deplâns soarta „celor 3500 de salariați” care nu își vor mai primi leafa. În acealși timp, a țipat la procurori. Șmecherește, așa cum a făcut și Traian Băsescu când a rostit fraza „Nu e bine, domnule chestor”, Ponta le-a spus procurorilor că sunt suverani în anchetă, dar să se gândească la soarta celor 3500 de angajați.

Tot eșafodajul mediatic construit parcă în tandem de ambasada Rusiei-Lukoil-sindicate și premierul Ponta conține inadvertețe mici, dar esențiale. La o verificare atentă, rezultă că procurorii nu vrut să confiște lefurile salariaților companiei rusești. În realitate, ultimele date arată ca nu ar fi vorba chiar de 3500 de salariați, ci de 400, nu că numărul ar conta. Procurorii nu au închis rafinăria așa cum acuza ambasadorul Rusiei la București, ci Lukoil a decis să sisteze producția. În realitate, chiar dacă era un sechestru pe conturile companiei, nu procurorii aveau responsabilitatea salariilor, nici guvernul, ci compania Lukoil. Am arătat într-un text că societatea din Rusia avea o soluție simplă să asigure eliberarea de sechestru a conturilor. Era suficient să pună banii într-un cont, pe care sa îl pună la dispoziția parchetului.

Procurorii de la Curtea de Apel Ploiești nu au greșit punând sechestru. Au acționat în prima fază procedural și legal, aceasta fiind și analiza mai multor experți independenți consultați de gândul. În loc de susținere, procurorii au fost supuși unei presiuni din partea premierului și nu numai. În final, presiunile pe Justiție exercitate de premierul Ponta au avut efect. Procurorii au ridicat o parte din sechestru.

Grav este faptul o serie de informații arată că, după ce Victor Ponta s-a răstit la procurorii de la Ploiești, procurorul general Tiberiu Nițu, în loc să-și apere subalternii, ar fi acționat pe dos. Unele surse spun că Tiberiu Nițu a decis să supravegheze personal această anchetă. Ne putem doar imagina cum se simte procurorul care anchetează cazul știind că este supravegheat de însuși șeful parchetelor. Sau cum se poate simți același procuror dacă Tibriu Nițu, să zicem, îl sună și se răstește la el.

Procurorul General, deși solicitat de noi să își exprime punctul de vedere, a preferat să tacă lăsându-l pe Victor Ponta să vorbească, parcă în numele său. O serie de informații pe surse colectate de gândul arată că dinspre Parchetul General tactica mediatică a fost aceea să se acrediteze ideea că procurorii de la Ploiești ar fi greșit. Codul de procedură contrazice această teză.

Din această afacere, Victor Ponta a vrut să demonstreze că are comanda Parchetului General, că el este procuror general și că poate face și desface dosare. Că mâna lui lungă poate ajunge oriunde și poate salva pe oricine. Apoi, subliniind insistent teza salariilor angajaților Lukoil, a transmis că el este cel care dă și ia salarii, fie și cu mâna unor procurori.