Un strop de miere pentru cea mai lungă grevă a foamei din lume. „Doamna de fier din Manipur” încheie în lacrimi 16 ani de protest

 

Atunci când Sharmilla a început ceea ce urma să devină cea mai lungă grevă a foamei din lume, la vârsta de 28 de ani, actul a fost unul spontan, izvorât din revoltă și indignare: soldații omorâseră în satul său natal, Manipur, zece civili, ca parte a violențelor continue care macină nord-estul Indiei. Pe măsură ce victimele din rândul oamenilor obișnuiți creșteau ca număr, dorința și cererea ei cea mai mare, aceea de a aboli o lege care îi proteja pe membrii armatei de urmărirea penală, a început să rezoneze din ce în ce mai mult cu realitatea mondială, iar anduranța ei extraordinară a transformat-o într-un reper de putere și rezistență. 

 

 

 

Astfel, Irom Sharmilla a petrecut cele mai multe dintre cele 5.757 de zile de protest pașnic în custodia poliției, acuzată că ar încerca să se sinucidă, și a fost hrănită forțat, printr-un tub. În ciuda luptei sale și a criticilor extrem de bine argumentate venite din partea activiștilor pentru drepturile omului, Națiunile Unite și, mai curând, Curtea Supremă din India a stabilit că Acordul Forțelor Armate care, în varii forme, a fost impus teritoriilor indiene aflate în conflicte militare încă din 1958, rămâne valabil în mai multe state din estul Indiei, o regiune muntoasă de mare complexitate etnică și lingvistică. Din 1990 acesta a fost impus și în Jammu și Kashmir, zone din nord, de graniță, pe care India le-a disputat mult timp cu Pakistanul.