Cum arată sistemul educațional la 10 ani după aderarea în UE: „S-a făcut un mare pas înapoi”

„În momentul de față, România anului 2016 are încă un sistem educațional din veacul trecut, ceea ce este inadmisibil. Sigur că s-au întâmplat și lucruri pozitive în sistemul educațional, dar dominanta din punctul meu de vedere a acestei decade este un timp pierdut  pentru educație decât în folosul ei”, a completat Marian Staș.

Aceeași opinie, potrivit căreia aderarea la Uniunea Europeană a adus destul de puține plusuri, o împărtășește și Mircea Miclea, fost ministru al educației și fost președinte al comisiei prezidențiale de analizare și elaborare a politicilor în educație și cercetare: „S-au făcut un mare pas înainte și mulți pași înapoi. Marele pas înainte a constat în faptul că în 2011 a fost stipulată Legea Educației Naționale, cea mai reformistă lege a educației din Europa, nu o spun eu, ci au spus-o comisarii europeni pe educație din acea vreme. Legea a reușit datorită faptului că a fost elaborată de un grup de experți și, pe de altă parte, pentru că a avut susținerea președintelui Traian Băsescu și a premierului Emil Boc”.

RĂZBOI Aproape 370 de turişti români blocaţi în Emiratele Arabe Unite, repatriaţi cu două zboruri speciale

00:25

METEO Prognoză Paște 2026 | Cum va fi vremea în București. Meteorologii Accuweather au schimbat radical prognoza

00:00

În ceea ce privește cheltuielile cu educația, acestea au rămas la valoarea de 4% din PIB, nivel similar cu cel alocat și în urmă cu zece ani, deși, teoretic, învățământul ar fi trebuit să primească 6% din PIB. În Uniunea Europeană, media cheltuieilor guver­namentale cu educația este de 5% din PIB anual, cea mai mare pondere fiind alocată în Danemarca (de 7,2% din PIB), Suedia (6,6% din PIB) și Finlanda (6,4% din PIB). La polul opus este România, care a avut cea mai mică pondere din PIB alocată educației din rândul statelor UE în 2014 (când educația a primit doar 3% din PIB).

O altă schimbare, realizată puțin înaintea aderării la UE, a fost sistemul Bologna, care a constat în reducerea anilor de studiu în cadrul învățământului universitar de la 4 la 3 ani. El a început să funcționeze în anul 2005 și continuă până în prezent. Acesta este văzut ca o punte de legă­tură între învățămân­tul românesc și cel euro­pean, mergând pe aceleași nive­luri de studii universi­tare: licență, masterat, doctorat.

Citește în continuare pe Ziarul Financiar.