Povestea motivațională a campionului național la tenis în scaun rulant: „Apreciez fiecare moment petrecut pe teren!”. Mesajul său de Ziua Națională

Ionuț Filișan (27 de ani) este cel mai bun jucător de tenis în scaun rulant din România, actual campion național și ocupant al locului 170 în clasamentul Federației Internaționale de Tenis (ITF). A rămas fără ambele picioare la vârsta de 3 ani, în urma unui accident de mașină, dar dizabilitatea nu l-a împiedicat să-și atingă visul. Motivat de mai multe dorințe pe care i le-a mărturisit reporterului ProSport, Ionuț și-a găsit chemarea în tenis. Despre satisfacții, greutăți, oameni și lucruri frumoase întâlnite în cariera începută la 22 de ani, dar și dragostea pentru țară, pe care o împărtășește oriunde merge, Ionuț Filișan ne vorbește de Ziua Națională a României.

„Dorința de a fi capabil să mă descurc singur a fost o motivație foarte puternică”

Cât de greu ți-a fost să devii un om independent, crescând în scaun cu rotile?
Din fericire, nu mi-a fost atât de greu pentru că am avut întotdeauna sprijinul familiei. M-am integrat în colectiv destul de bine, începând cu școala generală, liceu, dar și cu restul grupurilor din care am făcut parte. Întotdeauna mi-am dorit să fiu capabil să mă descurc singur și cred că această dorință a mea a fost o motivație foarte puternică.

SĂNĂTATE Avertismentul unui cunoscut cardiolog ieșean. Ce se întâmplă dacă fumezi la o vârstă fragedă

08:39

REACȚIE Radu Miruță anunță că USR e pregătit pentru alegeri anticipate: ”Vă spun foarte deschis. Ne întoarcem la popor”

08:36

Au mai fost și alte lucruri care te-au motivat?
Dorința de a lupta și dorința de a face performanță m-au motivat și încă mă motivează. Sunt încrezător că pot inspira și alte persoane cu dizabilități, alți sportivi, persoane fără dizabilități, care poate nu au încrederea necesară pentru a porni pe drumul pe care și-l doresc.

Ce te-a atras la tenis și cum te-ai decis să practici acest sport?
Urmăresc jocul de tenis din copilărie, dar nu mă gândeam atunci că voi ajunge să îl practic. Majoritatea încep să practice acest sport de când sunt copii, însă în sporturile adaptate poți să începi aproape de la orice vârstă. Așa a fost și în cazul meu: începând cu vârsta de 22 ani am pus prima dată mâna pe o rachetă. Cred că a fost o șansă, am participat la o tabără de pregătire, iar apoi la o competiție la care nu m-am descurcat foarte bine. Cu toate acestea, m-am îndrăgostit de tenis și de atunci am început să joc tot mai des și tot mai mult. Am început cu un antrenament pe săptămână, iar în cele din urmă am ajuns să mă antrenez de cinci sau chiar mai multe ori pe săptămână.

„Au fost multe momente frumoase, mulți oameni care m-au inspirat prin dedicarea lor”

Cine te-a învățat să joci?
De-a lungul timpului am avut două antrenoare, iar în prezent sunt pregătit de echipa formată din antrenorii Alexandru Berbec și Ștefan Enciu. Pe tot acest parcurs, în care am asimilat informații care mi-au conturat cariera, l-am avut ca partener de antrenament și de dublu pe Mihai Gaiță, care la rândul lui este jucător de tenis în scaun rulant.

Care a fost cel mai fericit moment din cariera ta?
Au fost foarte multe momente frumoase, apreciez fiecare moment în care sunt pe teren și mă bucur să fiu acolo. Este o șansă incredibilă și rar întâlnită în viață, să poți ajunge să spui că faci ceea ce iubești cel mai mult. Dacă ar fi să enumăr câteva, cred că aș putea aminti momentul în care am câștigat primul meu meci, momentul în care am câștigat locul 1 la simplu și la dublu la Campionatul Național, faptul că am avut ocazia și onoarea să îi întâlnesc pe președintele României, Klaus Iohannis, Simona Halep, Ivan Patzaichin, ASR Principele Radu al României, Sandra Izbașa, Ana-Maria Popescu (Brânză), Marius Copil, Horia Tecău, Irina Begu, Monica Niculescu. Sunt multe persoane cu care am avut oportunitatea să colaborez în proiecte frumoase, mulți oameni care m-au inspirat prin dedicarea lor.

Citește în continuare pe prosport.ro.