Cele trei CRIZE bursiere internaționale ale anului 2018: Nori negri de FURTUNĂ s-au strâns asupra economiei globale

Nasdaq, indice asociat în special cu companiile din tehnologie, a scăzut cu 20% de la maxim, intrând în ceea ce se cheamă „bear market”, o piață caracterizată de staganre, minusuri și prudență. Dow Jones Industrial Average a suferit cea mai mare depreciere săptămânală din 2008, de 6,8%, iar S&P 500 a scăzut cu 7%.

Aceste recente scăderi se adaugă celor trei prăbușiri importante ale burselor internaționale din acest an, din februarie, martie și octombrie.

Cum s-a ajuns aici și care este semnificația?

Undeva la un moment dat, în luna august a anului 2018, sute de foști angajați ai Lehman Brothers au decis să se întâlnească la Londra pentru a marca 10 ani de la căderea băncii, în septembrie 2008, punct care marchează, practic, declanșarea crizei economice mondiale care ne-a afectat și care, în anumite domenii, pare a ne mai inflența încă.

ANALIZĂ EXCLUSIV Nicușor Dan pierde Capitala. Rezultat umilitor pentru Cătălin Drulă, candidatul preferat și promovat de șeful statului. A meritat batjocorirea Constituției, domnule președinte, pentru locul 4?

06:00

POVESTE EXCLUSIVĂ Pavel Ciurea, tânărul genial al României la matematică, povestește despre revoluționarele „supervizii” de la Cambridge. Cum este viața de student la una dintre cele mai râvnite universități din lume. Ce spune despre reforma în educația românească: „Au încercat să cârpească”

06:00

Prăbușirea Lehman Brothers a fost cel mai mare faliment din istoria Statelor Unite și a afectat întreg sistemul bancar mondial. Criza a afectat lumea întreagă: oficiali ai Băncii Angliei estimau în 2010 că economia mondială a pierdut între 60.000 și 200.000 de miliarde de dolari, iar analiști de la Banca Mondială apreciau că 35 de milioane de oameni au sărăcit. În punctul de maxim al crizei și elanurile antreprenoriale ale românilor scăzuseră îngrijorător, pentru că mai existau doar 160.000 de patroni, mai puțin de jumătate față de 1993, când număram 393.000 de întreprinzători.

Cercetătorii spun că marea criză economică din anii ’30 a dus la apariția managementului ca știință și ca profesie și la crearea unor departamente astăzi indispensabile unei companii – marketing, relații publice, publicitate. „Clientul”, ca noțiune și obiect de studiu a apărut tot atunci, alături de noi produse, precum nylonul și noi modalități de comerț, cum ar fi cel prin poștă. În schimb criza care a început în 2008 nu a avut efecte benefice în plan economic, iar analiștii au vorbit mult timp de o criză irosită, pentru că nu s-a schimbat nimic la nivel fundamental, deși la un moment dat s-a tot spus despre capitalism că nu va mai fi ce a fost. Dar în plan social criza a dus la ascensiunea ideilor naționaliste și a liderilor extremiști, la supraevaluarea importanței statului în economie, la accentuarea decalajului dintre bogați și săraci, la pierderea unor segmente majore din clasa de mijloc mondială, la o reducere a comerțului mondial și la o scădere a influenței globalizării.

Rezultatul acestor modificări l-am văzut cel mai recent pe străzile Parisului, unde oamenii și-au exprimat nemulțumirile, pronind de la concretul preț al benzinei, dar ajungând la solicitări privind admiterea în învățământul superior, costul ridicat al vieții sau îndepărtarea politicienilor și a Guvernului de problemele celor ce i-au ales.

În acest context, 2018 a consemnat o creștere majoră a casandrelor care prevestesc o nouă criză mondială, la orice strănut al buselor sau la un pic de febră pe piața valutară. Iar în 2018 bursele au strănutat de trei ori, au fost trei perioade cu căderi ale burselor de mai mult de 3% într-o zi, în februarie, în martie și octombrie.

Bursa americană a traversat o perioadă de creștere majoră, stabilind record după record: noiembrie 2016 – depășește pentru prima dată 19.000 de puncte, ianuarie 2017 peste 20.000 de puncte, august 2017 – peste 22.000 de puncte, 4 ianuarie 2018 – peste 25.000 de puncte, 16 ianuarie 2018 – peste 26.000 de puncte. Indiferent cât de încurajatoare ar fi fost rezultatele politicilor economice ale președintelui Trump, o creștere de 40 de procente înseamnă nu o evoluție, ci o aruncare cu praștia, o încălzire pe undeva nejustificată. Peste euforiile momentului trebuiesc adăugate rezultatele companiilor din zona tehnologiei, unde au apărut nenumărații inorogi, companii cu o valoare de piață de peste un miliard de dolari, cu creșteri accentuate ale valorii sau ale cotațiilor bursiere, deși rezultatele economice ale celor mai multe ar fi îndemnat mai degrabă la prudență.

S-a dovedit că în februarie a fost de fapt un prim duș rece de care lumea avea nevoie, un soi de corecție a euforiilor.

După strănutul din martie, croit pe aceleași calapoade, bursele s-au liniștit peste vară, îndeajuns pentru ca la începutul lui octombrie 2018 Dow Jones să marcheze un alt maxim al tuturor timpurilor, aproape 27.000 de puncte.

Pe urmă piața a căzut. Președintele Trump i-a făcut nebuni pe cei de la Fed, nu înainte de a sublinia că piața suferă o corecție. Trump le imputa celor de la Fed politicile în materie de dobânzi, dar și creșterea randamentului titlurilor trezoreriei la un nivel maxim din șapte ani, acestea devenind investiții mai atrăgătoare și mai sigure decât acțiunile bursiere. Peste acestea s-au suprapus tensiunile comerciale dintre SUA și restul lumii (despre care Trump nu a pomenit nimic!) și avertismentele lansate la reuniunea FMI și Băncii Mondiale privind evoluția economiei mondiale.

Și de data aceasta căderea a trecut repede, în condițiile în care, chiar dacă piețele bursiere suferă de o sensibilitate aparte, viteza panicii fiind viteza cu care circulă informația. Am insistat pe bursele americane, pentru că de regulă acestea dau semnalul, iar cele asiatice și europene le urmează, rapid, în spectrul roșu al rezultatelor.

Totuși, nu putem ignora semnalele de alarmă pe care oficialii instituțiilor financiare și analiștii le trag. Cel mai recent, David Lipton, First Deputy Managing Director la FMI, sublinia că de doi ani instituția tot cere guvernelor să profite de „vremea însorită” și să repare „acoperișurile”, pentru că nori negri de furtună s-au strâns asupra economiei globale. Într-o manieră cât se poate de corectă, directorul sublinia că acum nu trebuie să ne așteptăm ca guvernele să aibă mjloace la fel de importante cum au fost cele cu care au răspuns crizei în urmă cu zece ani. Cel mai mare risc, în prezent, este izolaționismul comercial practicat de Statele Unite și la care China și alte state au răspuns.

Cum va fi în 2019? Puțini s-ar aventura să răspundă. Premisele nu sunt cele mai încurajatoare, cu o producție de țiței în diminuare, la inițiativa OPEC, de unde prețuri în creștere, cu tensiuni sociale care îmbracă veste galbene și cu conflicte comerciale, anul care începe are nevoie nu numai de economiști, ci și de un dram de noroc.