Șeful statului Vatican despre „globalizarea sferică” și „globalizarea poliedrică”

În Sala Regia a Palatului Apostolic, cu prilejul tradiționalei întâlniri de început de an, în calitate de șef de Stat, Papa s-a adresat ambasadorilor acreditați la Vatican. E vizibil acum ceea ce vaticaniștii prefiguraseră: europocentrismul Bisericii Romano-Catolice s-a pierdut după întronizarea lui Francisc. Epicentrul atenției și al speranței nu mai e exclusiv „Occidentul ostenit” (sintagma îi aparține lui Benedict al XVI-lea), iar „culturii întâlnirilor” i s-au adăugat noi dimensiuni, în cadrul așa-numitei „diplomații multilaterale”.

De pe tronul Sfântului Petru, Suveranul Pontif încearcă să împace misiunea sacerdotală cu cea seculară: „Sfântul Scaun nu vrea să se amestece în viața statelor, ci vrea să fie un ascultător atent și sensibil la problematicile care interesează omenirea, cu dorința sinceră și umilă de a fi în slujba binelui fiecărei ființe umane”. A zugrăvit arena internațională ca paradigmă a dominării celor slabi de către cei puternici, a deplâns slăbiciunea organizațiilor internaționale. A invocat lipsa de soluții a multilateralismului, ca și racilele globalismului. A vorbit despre „noile forme de colonizare ideologică, deseori lipsite de respect față de identitatea, demnitatea și sensibilitatea popoarelor”, despre tensiunile generate de o globalizare „prea rapidă și dezordonată”.

METEO Accuweather: 4 zile ninge la rând în România. Care sunt localitățile afectate

10:25

ACCIDENT Tragedie în ziua de Paște: doi tineri au murit după ce mașina în care se aflau a lovit un copac și s-a răsturnat

10:21

Papa Francisc a subliniat că „trebuie acordată atenție dimensiunii globale fără a pierde din vedere ce este local. În fața ideii unei „globalizări sferice”, care nivelează diferențele și în care particularitățile par a dispărea, e ușor să reapară naționalismele, în timp ce globalizarea poate fi și o oportunitate, în momentul în care ea este „poliedrică”, adică favorizează o tensiune pozitivă între identitatea fiecărui popor, fiecărei țări și globalizarea însăși”.

Sfântul Părinte a lansat un avertisment, făcând trimitere la perioada interbelică, „în timpul căreia tendințele populiste și naționaliste au prevalat asupra acțiunii Societății Națiunilor. Reapariția acestor tendințe astăzi slăbește progresiv sistemul multilateral, având drept rezultat o lipsă generală de încredere, o  criză de credibilitate a politicii internaționale și o marginalizare progresivă a membrilor mai vulnerabili din familia națiunilor”.

S-a referit la politicieni („politicianul bun nu trebuie să ocupe spații, ci să demareze procese”), chemați să asculte glasul popoarelor lor urmărind binele acestora, iar în organismele internaționale să evite soluțiile „emoționale și pripite”, să-i apere pe cei slabi.

Viziunea spirituală a Papei asupra noii ordini mondiale a acordat spațiu larg Orientului Mijlociu, refugiaților și migranților, încercării „de a crea dușmănie între musulmani și creștini”, dar și zonei Africii și Americii Latine.

De câteva ori pe parcursul alocuțiunii sale, a citat din istoricul discurs din 1965 al Papei Paul al VI-lea la tribuna ONU, care nu și-a pierdut actualitatea:

„Trebuie să ne obișnuim să gândim în manieră nouă conviețuirea umanității, în manieră nouă căile istoriei și destinele lumii.(…) Adică este ora în care să regândim originea noastră comună, istoria noastră, destinul nostru comun. Niciodată ca astăzi, într-o epocă de atâta progres uman, n-a fost necesar apelul la conștiința morală a omului. Pericolul nu vine nici de la progres, nici de la știință.(…) Pericolul adevărat se află în om, stăpân al instrumentelor tot mai puternice, apte la ruinare și la cele mai înalte cuceriri!”.