VIDEO | Armele pe care Putin nu le-a folosit până acum în războiul din Ucraina (DOCUMENTAR)

Războiul din Ucraina arată o nouă dimensiune a tragediei, care deschide un nou capitol în istoria războaielor europene. Se joacă la un alt nivel. Și asta pentru că armele sunt puternice, unele dinte ele cu efecte devastatoare.

Vezi galeria foto
12 poze

Până acum, în războiul din Ucraina, Vladimir Putin nu a folosit arme de distrugere în masă. Acest termen este folosit pentru a denumi acele arme capabile să ducă la moartea unui mare număr de oameni.

Acestea pot fi biologice, chimice, nucleare, radiologice. După mai mult de 150 de ani de tratate cu privire la controlul armelor, unele țări au inventat, folosit și apoi interzis arme care sufocă, schilodesc și ucid soldații într-un mod inuman.

TURISM Impresia unui blogger italian despre România: „A doua oară am descoperit cu adevărat frumusețea”. Cum le-a închis gura cârcotașilor

11:01

VIDEO Ion Cristoiu: Donald Tusk a găsit responsabilul pentru eșecul Lovituricii sale de stat – Rușii!

10:53

Există cinci tipuri de agenți chimici interziși în război. Lista este continuată de fragmente non-detectabile, mine antipersonal, bombe incendiare, arme cu laser orbitor, proiectile expansive, gloanțe otrăvite, bombe cu fragmentare și arme biologice.

Liderul de la Kremlin nu a folosit până acum bombardierul strategic tu-160 și tu-95 și Suhoi SU-35. Însă, în premieră, au fost lansate proiectile hipesonice  Kinjal.

Bombardierul strategic rusesc Tupolev  proiectat în perioada URSS-ului, este un avion supersonic cu aripi în săgeată de geometrie variabilă adică are „aripi mobile”, proiectat de Biroul de proiectare Tupolev, conceput pentru a ataca ținte terestre, de regulă lansând bombe.

În momentul de faţă, bombardierul strategic Tu-160 este cel mai mare avion de luptă din lume şi în acelaşi timp cel mai mare supersonic din istorie. Dintre categoria avioanelor de luptă, Tu-160 deţine recordul pentru cea mai mare greutate de decolare.

În 2010, Tu-160 a reuşit să atingă un nou record și a reușit să zboare pe o distanţă de 18.000 de km. În 1990 au fost construite 34 de bombardiere Tu-160.

După căderea URSS, Rusia a preluat cea mai mare parte dintre ele, respectiv 12 moştenite de la URSS şi 8 primite din Ucraina, şi le-a modernizează în 1996.

Din 2005, Tu-160 este în dotarea fortelor aeriene ruseşti. Tu-160 este un bombardier strategic multirol capabil să lanseze bombe ghidate prin laser şi rachete atât de la altitudine mare cât şi mică.

Bombardierul are 4 turboreactoare postcombustie capabile să dezvolte o viteză de 2 230 km pe oră. Realimentarea cu combustibil a bombardierului se poate face şi aerian.

Echipamentele de avionică ale bombardierului sunt de ultimă generaţie şi au montat un sistem de navigare  prin satelit. Ghidajul armelor lansate se poate face, de asemenea, prin satelit.

În plus, bombardierul poate zbura la o înălţime foarte mică de sol ceea ce îl face să fie foarte greu de detectat de radare. În armamentul prezent la bord  sunt incluse şi rachetele de ultimă generaţie Kh-10 şi Kh-555.

Modelul de rachetă Kh-102 este purtător de focoase nucleare. De asemenea, Tu-160 are la bord în 24 de rachete aer-sol Kh-15C. Armamentul este completat de rachete Kh-55 SM.

Suhoi Su-35 este un avion de luptă multirol, proiectat de constructorul rus Suhoi și introdus în 2007. Tipul a fost dezvoltat inițial de Uniunea Sovietică din Su-27 și a fost cunoscut sub numele de Su-27. În urma dizolvării Uniunii Sovietice, Sukhoi l-a redesemnat ca Su-35 pentru a atrage comenzi de export.

Avionul este o versiune a tipului Suhoi Su-30 cu fuzelaj, motoare și avionică modernizate. Su-35 este propulsat de două motoare 117S şi combină manevrabilitatea sporită cu posibilităţile de a angaja efectiv câteva ţinte aeriene simultan folosind rachete ghidate şi neghidate.

Este capabil să detecteze o țintă aeriană de până la 400 km distanță și poate urmări treizeci de ținte aeropurtate și poate angaja opt dintre ele simultan. În plus, radarul multifuncțional este capabil să ofere imagini de înaltă rezoluție ale solului folosind modul de deschidere sintetică.

Introducerea Su-35 în serviciul Forțelor Aeriene Ruse este o parte a programului de armare de stat al Rusiei pentru 2011-2020, care a fost formulat în urma războiului cu Georgia din 2008, cu scopul de a crește semnificativ numărul de echipamente militare moderne.

Până acum, în loviturile aeriene ofensive, armata rusă a folosit rachete Iskander și Kalibr. Rachetele Iskander au o lungime de aproximativ 33 de centimetri, forma unei săgeți și o coadă portocalie. Ele ar fi dispersate de rachetele balistice cu rază scurtă Iskander lansate de forțele armate rusești asupra Ucrainei.

Rachetele Kalibr pot fi lansate pe orice vreme, singure sau în salvă. Pot purta focoase nucleare sau convenţionale care cântăresc până la 500 kg. Aceste rachete pot ajunge la o altitudine de 1.000 m, dar – de asemenea – zboară la 20 de metri deasupra apei, ceea ce complică detectarea prin radar.

Ea zboară de cele mai multe ori la o viteză subsonică, dar accelerează la viteza supersonică în timpul fazei finale a zborului său, ceea ce face ca interceptarea sa să fie mult mai dificilă.

În premieră, au fost folosite și rachete hipersonice Kinjal pentru a distruge un depozit de armament din vestul Ucrainei.

Această armă este o rachetă aer-sol hipersonică cu capacitate nucleară, care poate efectua manevre evazive în fiecare etapă a zborului său și poate zbura în atmosfera superioară, cu o viteză de peste cinci ori mai mare decât cea a sunetului. În plus, sunt capabile să evite interceptările din partea apărării aeriene.