Zonele urbane din întreaga lume, inclusiv în România, se confruntă cu provocări tot mai mari în gestionarea apelor pluviale, evidențiate de creșterea numărului de incidente de inundații și poluare a apei. Sistemele tradiționale de gestionare a apelor pluviale se dovedesc inadecvate în fața urbanizării și a schimbărilor climatice. Aceste presiuni creează necesitatea urgentă de a adopta o abordare integrată a managementului apelor pluviale urbane care încorporează strategic infrastructura verde albastră și soluțiile bazate pe natură.
Schimbările climatice agravează problema prin precipitații mai intense și frecvente, alternând cu perioade prelungite de secetă și valuri de căldură, ceea ce duce la inundații urbane tot mai frecvente și daune semnificative. Sistemele convenționale „gri”, bazate pe conducte și bazine de retenție, nu mai fac față acestor provocări, fiind ineficiente în gestionarea volumelor mari și a poluanților.
În acest context, gestionarea integrată a apelor pluviale, infrastructura verde-albastră iar soluțiile bazate pe natură devin esențiale. Acestea folosesc procese naturale, precum infiltrarea și evapotranspirația, pentru a gestiona apa într-un mod durabil și rezilient, reducând riscurile de inundații și poluare, aducând beneficii suplimentare pentru mediul urban.
Adaptarea și implementarea soluțiilor durabile de gestionare a apelor pluviale devin astfel imperative pentru reducerea riscurilor și protecția mediului urban.
Managementul integrat al apelor pluviale urbane reprezintă o schimbare de paradigmă în gestionarea apelor pluviale urbane, abordând holistic întregul parcurs al precipitațiilor, de la locul căderii până la deversare în emisari. Aceasta ia în considerare rata, volumul, calitatea scurgerilor și impactul asupra resurselor de apă subterană, notează Dan Rădulescu pentru Infoclima.
Mai mult decat atât, promovează schimbarea percepției asupra apelor pluviale, considerându-le o resursă valoroasă pentru dinamica urbană, nu doar o problemă de eliminat. Principiile fundamentale includ:
Acest tip de management al apelor pluviale insistă pe sustenabilitate, costuri rezonabile de întreținere și acceptare publică, văzând practicile de control al apei pluviale ca facilități comunitare ce pot revitaliza cartierele și oferi spații recreative și educaționale.
Utilizarea creativă a vegetației aduce funcții suplimentare, precum răcorirea, umbrirea și crearea de habitate, contribuind la reducerea efectelor insulei de căldură urbană.
În final, acesta reduce costurile totale prin minimizarea infrastructurii tradiționale gri. Implementarea de succes necesită colaborare interdisciplinară și implicarea activă a tuturor părților interesate încă din fazele timpurii ale planificării urbane.
Managementul tradițional al apelor pluviale urbane s-a concentrat pe eliminarea rapidă a excesului de apă prin rețele de jgheaburi, conducte și canale, transportând apa către râuri sau lacuri. Deși previne inundațiile locale, această metodă ignoră gestionarea volumului total de scurgeri și procesul natural de infiltrare.
Un dezavantaj major este poluarea apei, deoarece apa pluvială colectează pe suprafețele impermeabile sedimente, nutrienți, metale grele, substanțe chimice toxice și resturi, care sunt apoi deversate în emisari fără tratare. Aceasta afectează calitatea apei, ecosistemele și sănătatea publică.
Transportul rapid al volumelor mari poate suprasolicita zonele din aval, sporind riscul de inundații. Sistemele convenționale nu mai fac față precipitațiilor tot mai intense cauzate de schimbările climatice. Reducerea infiltrării diminuează reîncărcarea apelor subterane și debitele de bază ale cursurilor de apă, esențiale pentru ecosisteme în perioadele de secetă.
Fragmentarea dintre gestionarea urbanistică și cea a managementului apelor pluviale împiedică adoptarea unor soluții durabile. Lipsa coordonării duce la decizii de dezvoltare care agravează problemele apelor pluviale, în timp ce gestionarea acestora este tratată ca o soluție ulterioară, perpetuând impactul negativ asupra mediului asociat infrastructurii tradiționale.
Infrastructura verde-albastră oferă o alternativă transformatoare la managementul tradițional apelor pluviale, folosind sisteme și practici care funcționează sau imită procesele naturale. Uniunea Europeană definește infrastructura verde ca o rețea planificată strategic de zone naturale și seminaturale cu alte caracteristici de mediu, proiectată și gestionată pentru a oferi o gamă largă de servicii ecosistemice, sporind în același timp biodiversitatea.
Grădinile de ploaie reduc volumul scurgerilor între 23% și 97%, eliminând majoritatea poluanților, inclusiv solidele totale, fosforul și azotul, cu rate de îndepărtare de peste 85% pentru solide și fosfor și circa 30% pentru azot. Ele acționează ca filtre naturale eficiente. Fâșiile cu vegetație pot reduce volumul total de scurgere cu aproximativ 25% și elimină până la 80% din poluanți precum solidele, metalele și hidrocarburile.
Copacii urbani joacă un rol important în interceptarea apei, reducând cantitatea de precipitații ce ajunge la sol cu 18-45%.
În orașe, această valoare este mai mică din cauza acoperirii reduse. Îndepărtarea copacilor poate crește volumul scurgerilor, iar un singur copac poate reduce scurgerile cu aproximativ 6.376 litri pe sezon.
Zonele umede construite elimină eficient poluanți din apele pluviale urbane, cu rate medii de 65% pentru solide în suspensie, 25% pentru fosfor total, 20% pentru azot total și 35-65% pentru metale, îmbunătățind calitatea apei si controlând debitele maxime. Aceste soluții integrate, naturale și multifuncționale sunt esențiale pentru un management durabil și eficient al apelor pluviale urbane.
RECOMANDAREA AUTORULUI:
Schimbările climatice în România, în dungi ROȘII. Ce ne transmit datele de Show Your Stripes Day