Dan Dungaciu: „Patrioții sunt lăsați de capul lor în spațiul european, POLONIA a fost o excepție”

Într-o ediție transmisă live de Gândul, analistul politic Dan Dungaciu vorbește despre cum mișcările conservatoare nu ar avea sorți de izbândă în spațiul european, din cauza lipsei de susținere. Influențele globaliste sunt dominante și îngreunează dezvoltarea acestor mișcări, pe care le numește „patriote”, excepțiile fiind Polonia și Ungaria. Urmăriți aici, integral, emisiunea lui Marius Tucă.

Dan Dungaciu face o analiză asupra contextului politic european, remarcând faptul că mișcările de tip conservator nu beneficiază de suficientă susținere, motiv pentru care puține dintre acestea ajung la putere. Acesta aduce ca exemplu contrar, și îl numește chiar o excepție, cazul Poloniei, care, în urma alegerilor prezidențiale, are un președinte conservator. El explică faptul că succesul acestuia s-a datorat susținerii fostului președinte, care făcea parte din același partid.

FLASH NEWS Condamnată la moarte, Christa Pike a supraviețuit miraculos după două injecții letale. Femeia este acum conștientă și vorbește: „Nu s-a mai întâmplat”

07:40

ULTIMA ORĂ Cutremur în România, miercuri dimineața. Ce magnitudine a avut și unde s-a resimțit

07:35

„Astăzi vedem că administrația Trump nu lucrează coerent pentru proiectul pe care Donald Trump l-a întrupat, l-a pus în aplicare politic în Statele Unite, l-a enunțat, viitor o parte dintre patrioți, dar patrioții aceștia sunt cam lăsați de capul lor în spațiul european. Faptul ăsta e problema. Noi am văzut-o pe pielea noastră în România, dar lucrurile astea s-au întâmplat. Polonia a fost o excepție. Polonia a fost o excepție când, deși, dacă ne uităm la alegerile prezidențiale din Polonia, acolo lumea lui Soros a fost reprezentată de fiul lui George Soros sau de președintele Barack Obama, adică greii acestei lumi, care s-au dus să-l ducă cu partea lor pe politic. Și șansa acelui candidat a fost că el n-a pornit. El era de opoziție, dar nu era în opoziție, așa cum era candidatul din România, de pildă. Candidatul polonez avea în spatele lui, dacă vreți, președintele Poloniei, care era din același partid, Curtea Constituțională, care era pusă de partidul lui, sau și inclusiv serviciile secrete. Deci, din punctul ăsta de vedere, încă structura acestei lumi nu s-a făcut. Și de aici incoerența, dacă vreți, a celor care o iau de jos în sus.”

Un alt exemplu în acest sens, spune invitatul, este Viktor Orbán, cunoscut pentru politicile sale conservatoare. Dan Dungaciu subliniază că, înainte să ajungă în poziția actuală de conducere, Orbán era deja bine înrădăcinat în sistemul politic din Ungaria, fapt care i-a oferit o rampă de lansare solidă spre funcția pe care o deține astăzi.

„Avantajul, de pildă, al lui Viktor Orbán a fost că el a plecat de sus în jos. El a plecat din acea lume, a fost bine înșurubat în acea lume. Mi-aduc aminte o scenă absolut fabuloasă, în 2010. A fost în 1999, la Viena, a fost cea mai mare conferință internațională, dedicată celor 10 ani de la căderea comunismului. Au fost toți. Și, în timpul acestei conferințe, într-un salon spălat din Viena, unde a vorbit premierul, atunci era Viktor Orbán, tot premier era Viktor Orbán, a fost și premierul Poloniei. La un moment dat, Viktor Orbán vorbește în acea sală, repet, suntem în 1999, și spune o frază care a făcut să se schimbe atmosfera de acolo: „1989 a însemnat eliberarea individuală și eliberarea națională” Când Viktor Orbán a spus cuvântul acela, sau sintagma asta „eliberarea națională” a fost un tremur în sală. Eu fiind, întâmplător, bursier al Institutului care a organizat asta, noi, ca bursieri, am avut dreptul să-i întrebăm la toate dezbaterile și să ascultăm foarte prestigioși vorbitori, eram în sală, țin minte, și toată sala a fost un murmur. Era ca și cum lui Viktor Orbán i-au ieșit ghearele pentru o fracțiune de secundă și le-a retras ulterior. Toată lumea a văzut că ceva nu e în regulă. E o defecțiune pe care, sigur, Viktor Orbán și-o corectează. A fost un accident, așa. Dar asta a anticipat Viktor Orbán al doilea, cel care a devenit și care este astăzi. Dar ce vreau să spun este că el a plecat de sus. A avut relații cu Helmut Kohl, a stat în preajma lui și, ulterior, de acolo, s-a dus spre populism.”