România se află într-o situație critică în privința îngrijirii seniorilor. Sistemul public este subdimensionat, cu nenumărate probleme. Centrele private sunt adesea mici, suprasolicitate și neuniform reglementate, iar familiile se confruntă cu dificultăți uriașe în asigurarea îngrijirii adecvate pentru bunici sau părinți.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F11%2Fvit_7336-cabinet-psiho-scaled-1.jpg)
Generația care a muncit o viață este nevoită să își trăiască vârsta a treia izolat, fără activități, fără recuperare și fără sentimentul de siguranță.
În sprijinul lor vine centrul Vitalitas care oferă servicii complete la cele mai înalte standarde pentru seniori. Proprietarul, un om de afaceri format în universul real estate-ului, unde și-a consolidat o reputație de necontestat.
Dragoș Dobrescu este obișnuit cu cifrele mari și cu proiectele de mare anvergură, cu investiții imobiliare complexe. Un om de business analitic, obișnuit să privească planuri și grafice. Dar, dincolo de profilul strict profesional, se află un om surprinzător de cald, atent la oameni, atent la detalii care, în alte contexte, ar putea trece neobservate.
El a descris Vitalitas ca: „un proiect în care am investit 23 de milioane de euro, cea mai mare investiție de acest fel făcută vreodată în România. Am construit totul de la zero, la standarde actuale, fără compromisuri: clădiri cu design no steps, infrastructură medicală completă, zone de recuperare, centre de terapie, parte hotelieră, spații de agrement, spații verzi, totul.”
Fondatorul a precizat că acest centru oferă mult peste nivelul de bază al unui asemenea centru în România: „Am vrut să construim ceva diferit, ceva ce nu exista încă la noi. Am creat un loc în care seniorii să trăiască, nu doar să fie îngrijiți. De exemplu, avem un bazin pentru recuperare post-traumatică unic în România într-un asemenea centru, o salină, un cabinet de stomatologie complet dotat, cinematograf, capelă, farmacie, serviciu de spălătorie proprie pentru rezidenți, coafor, cosmetică, masaje, toate în interiorul centrului.
Partea mea preferată este parcul care are și un lac cu pești. Sunt organizate concursuri de pescuit, sunt momente care schimbă complet dinamica zilei rezidenților. Toate aceste lucruri par detalii, dar ele creează atmosferă, dau sens, îi fac pe oameni să simtă că trăiesc într-un loc frumos, nu într-o instituție.
Știți ce înseamnă pentru un om care nu a mai pescuit de 20 de ani și credea că nu va mai pune niciodată mâna pe o undiță accesul la lac cu alți pescari rezidenți? E terapie pură. Și să vezi un om de 70–80 de ani fericit ca un copil… asta nu are preț. Vitalitas oferă ceva ce în România nu exista: viață cu sens, nu doar asistență.”
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F11%2Ffoto_dragos_00003-1-2048x1152-1.jpg)
Întrebat cu ce este Vitalitas diferit de alte centre, Dragoș Dobrescu a spus: „Ne-am propus să fie un centru complet de senior living. La început am vrut doar să creăm un standard corect și complet în România. Dar pe măsură ce avansam, ne dădeam seama că nu există în Europa ceva integrat la nivelul acesta. Și atunci am ridicat ștacheta. Iar când vrei să aduci într-un singur loc toate serviciile medicale, tot confortul și toată infrastructura de care seniorii au nevoie, proiectul devine inevitabil foarte mare.
Ne-am documentat mult, am vizitat centre din Europa, am luat ce era mai bun, dar am și îmbunătățit cu experiența din real estate și am adaptat la nevoile rezidenților români care cultural au o preconcepție la acest capitol, din cauza experiențelor de peste 30 de ani cu sistemul de azileexistent în România. Nu a fost ușor.
Azi, pot spune liniștit că Vitalitas este la nivelul centrelor occidentale, ba chiar le depășește prin integrarea serviciilor. Eu am vrut un ecosistem complet, unde rezidentul nu trebuie mutat, transportat, stresat. Asta ne diferențiază: am creat un oraș în miniatură al seniorilor, complet și funcțional, aici, în România, numit Vitalitas. Asta, cred, ne pune într-o categorie proprie.”