Când cercetătorii au început să recupereze plastic din zona cunoscută drept Marea Insulă de Gunoi din Pacific, nu se așteptau să găsească viață pe el. Oceanul deschis era considerat prea expus și prea sărac în resurse pentru speciile de coastă. Însă plasticul plutește, rezistă și, treptat, este „ocupat”. Insulele plutitoare au devenit suport pentru organisme vii, scrie timesofindia.com.
Un studiu publicat în revista Nature a analizat 105 bucăți mari de plastic colectate din North Pacific Subtropical Gyre, un sistem lent de curenți unde se acumulează resturile plutitoare. Aproape toate obiectele erau acoperite de organisme. Printre ele: ciripede (barnacle), crabi, amfipode, anemone de mare și alte nevertebrate mici. În total, au fost identificate 46 de specii diferite.
Multe dintre ele trăiesc, în mod normal, în apropierea țărmurilor, fixate de roci sau structuri portuare. Cu toate acestea, au fost găsite la mii de kilometri de uscat.
Se credea că speciile de coastă nu pot supraviețui mult timp în largul oceanului. Acolo nu există fund marin pentru ancorare, adăpostul este limitat, hrana imprevizibilă, iar condițiile se pot schimba rapid. Noua cercetare sugerează însă că problema nu era neapărat apa, ci lipsa unei suprafețe solide.
Plasele și frânghiile s-au dovedit cele mai „populate”. Forma lor răsucită creează spații protejate și puncte de prindere. Unele bucăți erau vizibil degradate, semn că petrecuseră ani în apă, însă continuau să susțină viață. Nu sunt recife și nici uscat, dar sunt suficiente pentru a menține comunități întregi.
Cercetătorii au descoperit femele cu ouă și indivizi aflați în diferite stadii de dezvoltare pe același obiect. Anemonele de mare, de exemplu, prezentau mai multe „generații” pe aceeași bucată de plastic. Asta arată că nu este vorba doar despre organisme ajunse întâmplător acolo, ci despre populații care persistă și se dezvoltă.
Unele specii se pot reproduce fără partener sau eliberează larve care se fixează rapid, ceea ce le ajută să supraviețuiască pe termen lung în aceste condiții neobișnuite.
Majoritatea organismelor identificate provin din vestul Pacificului, unele fiind cunoscute de pe coastele Japoniei. Câteva resturi aveau inscripții din Asia de Est, însă cele mai multe nu ofereau indicii clare privind originea. Deșeurile rezultate în urma dezastrelor naturale, precum tsunamiurile, ar fi putut contribui, dar problema principală este mobilitatea plasticului: acesta călătorește ușor, iar viața merge odată cu el.
Această comunitate plutitoare reprezintă un ecosistem apărut exclusiv datorită prezenței plasticului. Nu înlocuiește ecosistemele naturale, dar le modifică. Specii de coastă ajung să împartă același spațiu cu organisme specifice oceanului deschis, iar efectele asupra lanțurilor trofice și competiției dintre specii nu sunt încă pe deplin înțelese.
Recomandarea autorului: Imaginile dezastrului. Insula de gunoi din Pacific este mult mai mare decât s-a crezut. Ar putea acoperi la un loc Franța, Germania și Spania