Doru Bușcu semnează un text devastator, adresat președintelui: Ce te legeni, Nicule? / De ce nu m-aș legăna, dacă asta-i firea mea? Dau din umeri, mă înclin, deschid palmele puțin. Mișc din cap, râd fără rost. Fac ce-ar face orice prost, dacă mâine-ar fi votat să vă fie șef de stat

Doru Bușcu semnează, în Cațavencii, un text devastator, adresat președintelui Nicușor Dan.

„– Ce te legeni, Nicule, fără ploaie, fără vînt, cu privirea în pămînt?

– De ce nu m-aș legăna, dacă asta-i firea mea? Dau din umeri, mă înclin, deschid palmele puțin. Mișc din cap, rîd fără rost. Fac ce-ar face orice prost, dacă mîine-ar fi votat să vă fie șef de stat.

Cum ați vrea să vă vorbesc cînd cuvintele-mi lipsesc? Cum ați vrea să fiu mai clar, dacă frazele dispar și mă lasă interzis? Sincer, n-am nimic de zis. Jur c-aș vrea să fiu profund, dar ideile se-ascund!

ENERGIE România caută alternative la petrolul kazah și soluții pentru prețul carburanților. Bolojan: Aprovizionarea e asigurată două săptămâni

20:59

EXPLOZIV Ministrul Apărării demis de Zelenski l-a întrecut pe președinte la popularitate. Sondajele spun că Fedorov ar putea fi următorul lider de la Kiev

20:58

Unii zic că-s tras de ațe. Eu, de fapt, vorbesc din brațe. Alții zic că-i nebunie. Eu vă spun: e geometrie. E olimpiadă pură, fără să mai dau din gură. Și aș vrea s-o lămurim: nu sînt mut, doar mă exprim.

– Bun. Acum, din legănat, din discurs gesticulat, poți să ne explici pe scurt de ce suferim atît? Tu ai scris cu mîna ta că nu crește TVA. Că contextu-i fericit, că scăpăm de deficit. Și de nouă luni încoace toată țara parcă zace. Bate vîntul dintr-o parte, rușii-s ici, SUA-i departe. Bate vîntul frunza-n dungă, capitalul ni-l alungă. Leafa scade, taxa crește, sărăcia înflorește. Statul e chitit pe pradă. Cad bătrînii lați pe stradă. Cade leul secerat lîngă casa de marcat. Scad norocul și speranța. Ni s-a prăbușit balanța. Premierul tău minune ne-a dus în recesiune. Iar în țara noastră dragă nu mai sînt nici bani de șpagă.

– Înainte să vă zic, vreau să-ncremenesc un pic. Să mișc capul, să oftez, să arăt că mă blochez. Vreau, cu fălcile-ncleștate, cu privirea mea de mate, să vă las, încetișor, la cheremul brațelor. În tăcere absolută, fac cu dreapta o volută, iar pe stînga o rotesc. Nu-i nevoie să vorbesc. Stați cu ochii pe-acest dans, priviți corpul în balans!”. Continuarea în Cațavencii.

Foto: Mediafax