Cea mai ciudată insulă din Mediterană, cu tuneluri din timpul Războiului Rece, propriul dialect, vin de nebăut și cricket

Neatinsă de turismul de masă, avanpostul croat Vis este una dintre cele mai liniștite destinații ale Adriaticii.  Cu munții săi cu miros de pini și peste 100 de plaje și golfuri, Vis poate fi atrăgătoare, dar este și izolată. Unele părți ale arhipelagului sunt mai aproape de Italia decât de Croația continentală, iar electricitatea a sosit abia în 1964. Oamenii de aici vorbesc „chakaviană”, un dialect noduros, bogat în venețiană. „Suntem ca un trib pierdut”, mi-a spus Ivana, publică expertul John Gimlette pentru The Telegraph

Am ajuns în Vis cu feribotul și mi-a plăcut aproape din momentul în care am acostat. Orașul principal – tot Vis – arată ca un platou de filmare. De-a lungul malului apei, există turnuri fortificate, palate mari de culoarea biscuiților, câte o vilă austro-ungară și resturi ale unui teatru roman. Apoi, la capătul îndepărtat, este o livadă superbă de lămâi, care răsare din ruinele coloniei grecești antice Issa. Ne-au lăsat cu niște vinuri puternice, a spus Kristijan, care pot fi băute doar amestecate 50:50 cu apă, spune John Gimlette.

ECONOMIE Claudiu Năsui traduce datele dezastruoase de la INS: „Cu o inflație de 10,9%, mesajul statului către români este clar: Nu vă țineți banii în lei”

12:44

FLASH NEWS Europarlamentarii AUR cer Ursulei von der Leyen să ia măsuri în cazul dronei explodate în Portul Constanţa

12:38

Toată lumea și-a dorit insula Vis

Se pare că toată lumea și-a dorit insula Vis. Chiar și britanicii au ocupat insula o vreme (1812-1815) și au lăsat marele său port natural presărat cu forturi. Stâncile, serpentinele și vulturii fac din aceasta o plimbare interesantă. În mod ciudat, aici se găsește și greier (sau Kriket), adus de trupele britanice staționate pe insulă. Mai recent, a fost revitalizată de o echipă de pescari și fermieri, completând-o cu un nou teren – roșu și prăfuit ca suprafața lui Marte – găsit în interiorul continentului, la Plisko Polje.

În partea cealaltă a orașului se află mai multe monumente georgiene și câteva tunuri adormite. Vis a găzduit două bătălii navale majore, una în 1811 (Marea Britanie/Franța), cealaltă în 1866 (Italia/Austria). O parte din pradă a ajuns într-un bar de vinuri numit în mod ciudat „Muzeu”. Aici își ține curtea Angelo, prezidând o colecție magnifică de muschete, mațe și aperitive, explică Gimlette.

„Maica Domnului Piraților”

Fiecare dimineață începea ca un film noir. Străzile de marmură erau lustruite cu mături, iar felinele ocupau scena centrală. Apoi, bărcile se întorceau, descărcându-și captura în mașini mici. La hotelul meu, înotam de pe chei, apoi luam micul dejun cu un pescăruș albastru și un cormoran. Dacă ai face vreodată un film la hotelul Marshal Club (așa cum este cunoscut), ar fi atât alunecos, cât și răcoros.

În unele zile, luam un taxi peste munți până la Komiza. E ca Vis – sărat, de culoarea mierii și vag venețian – dar puțin mai trăsnit. Peștii sunt numiți „argintul mării” și există o biserică numită „Maica Domnului Piraților” continuă Gimlette…

Materialul integral al expertului în călătorii și imagini uluitoare AICI