Patrick André de Hillerin: Vânzarea acțiunilor unor firme de stat profitabile este strategia unor dependenți de droguri

Când li s-a spus, mai întâi timid, pe o voce sau două, apoi din ce în ce mai ferm că nu trebuie să mai scoată la vânzare companiile de stat profitabile, fie și pe bucăți mici, membrii guvernului Bolojan și ai partidelor care încă-l mai susțin pe Marele Încruntat au început să repete ca niște peruși decerebrați punctajele întocmite de echipele lor de comunicare.

Din păcate pentru domniile lor, pentru adevăr și pentru bunul simț, punctajele respective nu au fost și nu sunt decât o înșiruire de inepții menite să acopere lipsa de viziune economică a unor cârpaci dispuși la orice pentru a-și crea o imagine bună în ochii alegătorilor lor.

ULTIMA ORĂ Sorin Grindeanu, atac dur la adresa lui Bolojan: „Să-și vadă cât mai poate câteva zile de treaba domniei sale”

21:39

POLITICĂ Vicepremierul Oana Gheoghiu: „Dacă voiam să vindem ceva, nu cred că făceam public acest lucru”

21:33

Indiferent, însă, de teoriile pseudo economice pe care încearcă să ni le vândă această onorabilă adunătură de incompetenți. Adevărul este că vânzarea de acțiuni din companiile de stat profitabile are un singur scop: acoperirea găurilor din buget și o posibilă reducere a „deficitului”, argumentul suprem pentru susținerea unor politici financiare dezastruoase.

Este foarte adevărat că bugetul României are mare nevoie de venituri. Dar la fel de adevărat este că această nevoie este permanentă. Ea nu există doar astăzi, nu va dispărea mâine, nici poimâine. Nu va dispărea niciodată. Bugetul României, ca al oricărei țări, are nevoie de venituri constant. Zi de zi, an de an, deceniu de deceniu, chiar secol de secol. Este cu adevărat o poveste fără sfârșit.

Sursele de venit ale statului român nu sunt foarte variate. Cea mai mare parte a veniturilor statului român, 48,8%, provin de impozite și taxe. De exemplu, TVA-ul aduce la buget 20,2% din totalul veniturilor, accizele aduc 7,3% din total, impozitul pe salarii/venit aduce aproximativ 8,9% din totalul veniturilor bugetare, iar impozitul pe profit doar 6,2%.

A doua mare sursă de venituri ale bugetului României o reprezintă contribuțiile sociale: asigurările de sănătate și de pensii. De aici vin 31,4% din banii de la buget. Dar acești bani se duc direct în sistemul de sănătate și în plata pensiilor, având deseori nevoie de ajutor din alte surse ale bugetului.

A treia mare categorie a veniturilor bugetare a fost reprezentată, în 2025, de banii veniți de la UE (în principal) și de la alți donatori. Dar banii ăștia au intrat în buget și au și ieșit imediat, fugind cât îi țineau picioarele pe unde aveau ei treabă: subvenții pentru agricultură (în principal), proiecte mai mari sau mai mici ale statului și proiecte mai mari sau mai mici ale mediului privat.

Mai sunt și alte categorii de venituri, dar din ce în ce mai mici.

Statul câștigă niște bani și din faptul că este proprietarul unor companii. Din păcate, câștigă foarte puțin din treaba asta. Cam 1,2% din veniturile bugetului sunt reprezentate de dividendele pe care le încasează statul de la companiile de stat profitabile. Profiturile sunt cam de două ori mai mari, dar statul nu are acces la profituri în întregime, pentru că în multe cazuri nu mai este unic acționar. De la unele companii încasează doar 80% din dividendele distribuite (Hidroelectrica, de exemplu), iar de la altele doar 51% sau mai puțin. Cu cât este mai mic procentul de acțiuni pe care-l mai deține statul, cu atât veniturile din dividende este mai mic.

Să luăm un exemplu aproape imaginar. Vom folosi niște numere rotunde, nu pe cele reale, pentru a ușura calculele și pentru a le face inteligibile și pentru domnul Bolojan și scriitorii de punctaje ai domniei sale.

Să spune că Hidroelectrica are un profit anual net de 5 miliarde de lei. Să spunem, de asemeni, că tot acest profit ar fi distribuit ca dividende. Statul român ar primi 80% din 5 miliarde, respectiv 4 miliarde, pentru că deține doar 80% din Hidroelectrica, restul de 20% aparținând unor investitori la bursă. Și înainte de listarea la bursă a Hidroelectrica din 2023, statul român tot atât deținea din companie, restul acțiunilor aparținând, din 2005, fondului Proprietatea. Să spunem, așadar, că statul român ar încasa azi din profitul Hidroelectrica 4 miliarde de lei. Dacă prețul energiei electrice nu scade, statul va încasa tot 4 miliarde și anul viitor, alte 4 miliarde peste doi ani și tot așa.
Dacă, însă, la propunerea doamnei vicepremier Gheorghiu și a comitetului pe care-l coordonează, cu sprijinul PNL, USR, și al lui Ilie Bolojan însuși, statul român ar mai vinde 10% din acțiunile Hidroelectrica, atunci ar încasa cu 500 de milioane de lei mai puțin în fiecare an.

Poate că statul ar câștiga astăzi 5-6 miliarde de lei vânzând 10% din Hidroelectrica. Ar mai reduce din deficit.

Să spunem că, vânzând și acțiuni ale Romgaz, ale Nuclearelectrica și ale altor companii profitabile, statul român ar obține în 2026 15 miliarde de lei (asta dacă ar avea mare noroc). Ar reduce deficitul prognozat de la 127 de miliarde la 112 miliarde de lei. Doar că, fără a-și diversifica sursele de venit și fără a încerca să obțină mai mulți bani din venituri nefiscale, anul viitor deficitul va fi tot acolo, tot, probabil, la valoarea nominală de anul acesta. Anul viitor, însă, guvernul nu va mai putea acoperi din deficit folosind banii pe care i-a obținut anul acesta din vânzarea de acțiuni la companiile sale profitabile. Va trebui să vândă din nou, ca să aibă alți bani. Oricum, însă, deficitul va crește cu sumele pe care statul nu le va mai încasa din dividende. Dacă acțiunile vândute cu 15 miliarde anul acesta îi aduceau dividende de 3 miliarde, anul viitor vom adăuga la deficit, din start, aceste 3 miliarde care nu se mai constituie venit la buget.

În fiecare an în care am vinde acțiuni ale companiilor de stat profitabile n-am face decât să creștem deficitul bugetar din anul următor cu valoarea dividendelor pe care nu le mai încasăm.

Și tot așa, până când nu vom mai avea nici ce vinde, nici ce dividende să încasăm. Am putea ajunge acolo în doar opt ani în care am avea un guvern condus de un individ precum Ilie Bolojan.

Asta nu este strategie economică, nu este reformă, nu este nimic altceva decât comportament de drogat.

Drogul lui Bolojan este puterea. Pentru a și-l procura, are nevoie de voturi și de aprecierea populară. Pe care el crede că le obține „reducând deficitul”. Pentru asta, pentru a nu rămâne fără putere, fără drog, Ilie Bolojan vinde de prin casă. Nici măcar nu e casa lui, ci a noastră, a tuturor. Dacă îl scăpăm din ochi, va vinde mai întâi lucrurile cu oarece preț, cele care sunt mai ușor vandabile. Va deveni și mai dependent, se va afunda și mai mult, până când va ajunge să vândă tot: mobilă, veselă, haine, chiar și instalațiile sanitare.

Dacă privim astfel lucrurile, poate vom înțelege că Ilie Bolojan nu este cu adevărat rău intenționat. E doar bolnav, foarte bolnav, ca orice dependent. Având creierii prăjiți de drogul puterii, el poate crede că face ceea ce trebuie. Îl mai încurajează și anturajul, dealerii, care profită de pe urma bolii lui. Nu vă spun asta pentru a-l face pe Ilie Bolojan mai simpatic, pentru a vă provoca milă. O spun pentru că, dacă sunt persoane cărora le pasă de acest biet om răpus de dependență, acestea ar trebui să acționeze rapid și să-i sară în ajutor.

Locul lui Ilie Bolojan, este clar, nu e la guvernare, ci la dezintoxicare. Când și dacă se va recupera, dacă își va reveni, atunci va trebui ajutat să se reintegreze în societate. Dar nu dându-i-se o țară pe mână. Chiar dacă nu este cea mi puternică țară din lume, poți omorî oameni nevinovați chiar și atunci când conduci o țară ca România.

AUTORUL RECOMANDĂ: