Un om, un lider, un exemplu: Ilie Bolojan. O fraudă totală

Ilie Bolojan este încă privit de unii (și nu doar de armata de boți de pe net pe care o folosește echipa lui) drept singurul om care poate salva România.

Problema este că nu știm de ce ar trebui să o salveze. Deocamdată, prin toate măsurile pe care guvernul condus de el le-a luat, a reușit să salveze România de: dezvoltare, bunăstare, empatie, prosperitate, trai decent.

ULTIMA ORĂ A opta noapte de proteste în fața Arestului Central, unde este închis Călin Georgescu. Susținătorii acestuia au afișat un banner cu mesajul „Vocile incomode nu se reduc la tăcere prin cătușe”

21:24

FLASH NEWS George Simion susține că Nicușor Dan a mințit când a declarat că o prezență AUR la guvernare ar afecta relația cu partenerii: ”Chiar au fost interesați să discute cu Peiu și colegii noștri”

21:24

 Loading ...

Nu le aveam neapărat înainte de el pe toate acestea, dar nu eram pe un drum rău. Știu, ne împrumutam ca regii Franței și cheltuiam ca dependenții de jocuri de noroc, dar măcar nu ne împrumutam pentru a plăti armament pe care nu-l vom primi niciodată, vaccinuri pe care nu eram destui pentru a le folosi și așa mai departe.

Să facem o pauză și să lămurim, din nou, o mare minciună vehiculată inclusiv de pseudo-analiștii economici care apar la TV: România nu se împrumută pentru a plăti pensii și salarii sau pentru a acoperi cheltuielile sistemului sanitar! Niciodată.

Pentru pensii, românii plătesc niște contribuții bine delimitate în taxele puse pe salarii. Dacă nu ar exista frauda Pilonului II de pensii, nu ar exista nici deficit la bugetul de pensii, așa cum am demonstrat într-un alt text din Gândul.

Pentru salariile bugetarilor, românii plătesc, de asemeni, impozite. Pentru că fără bugetari statul nu ar funcționa, este de bun simț să considerăm că parte din impozitul pe venit se duce prioritar înspre plata acestor salarii. Și nu doar din impozitul pe venit. Taxele locale îi plătesc pe bugetarii locali.

În fine, pentru serviciile de sănătate, plătim, lunar, toți. Toți cei care plătesc impozite și taxe pe veniturile lunare. Uneori, banii plătiți de români pentru această obligatorie asigurare de sănătate exced cheltuielile aprobate de guvern pentru sistemul de sănătate. Nu spitalele, medicii, asistentele și brancardierii dau găuri acestui buget, ci firmele din industria farmaceutică. În loc să alunge iar personalul medical în străinătate, tăindu-le banii, guvernul ar trebui să facă ordine în cheltuielile nelimitate și necumpătate spre Pharma. Dar Bolojan nu are consilieri medici, ci producători de medicamente. Atât s-a putut.

Dar să revenim la Salvatorul nostru.

Este ușor să construiești o imagine pozitivă pentru un fals Mesia dacă ai la dispoziție grămezi de bani. Ilie Bolojan n-a performat, ca primar sau președinte de CJ, mai mult decât alții. Dar a găsit formula de a cheltui milioane de euro în câțiva ani pentru a-și promova imaginea de gospodar fără pereche. Fiecare „economie” bugetară anunțată de Bolojan s-a dus, de fapt, în proslăvirea lui.

Nu pot fi acuzat că am ceva cu Bolojan de azi, ieri, sau alaltăieri. Am ceva cu el de peste 5-6 ani. Știind, intuind, că omul vrea mult mai mult decât să fie un glorios primar sau președinte de CJ, i-am urmărit activitatea cu mult înainte ca intențiile lui să devină clare pentru ceva mai multă lume. Și am scris despre asta, pentru ca mai mulți oameni să știe ce-i așteaptă.

Pentru mine, așadar, și pentru cei care, totuși, au citit ce am scris în ultimii 6 ani despre Ilie Bolojan, personajul n-a fost o surpriză. Ajuns acolo (sau aproape acolo) unde și-a dorit, unde a visat, Ilie Bolojan s-a dezlănțuit pe deplin, crezând că ceea ce-i livrează departamentul de imagine este și ceea ce un incompetent ca el trebuie să facă pentru a fi pe buzele tuturor românilor. A reușit, este, dar nu chiar în varianta pe care și-o dorea.

„[…] nu mă agăţ de această funcţie, dar dacă ai o responsabilitate pentru ţara asta […]” a spus Bolojan pe 19 august la televiziunea unui trust căruia i-a livrat 196 de milioane de euro din bani publici pentru ceva ce ăia nu știu să facă.

„Nu mă agăț de această funcție” (cea de premier, n.n.) spune Ilie Bolojan, când, de peste 100 de zile, el s-a legat cu lanțuri de palatul Victoria și refuză să-l părăsească.

Ilie Bolojan, e drept, nu se agață de funcția de premier. S-a înșurubat în ea. E premier, demis de peste 100 de zile, e președinte de partid, este ministru interimar al Energiei. Mai sus de atât nu poate ajunge. Este apogeul carierei unui impostor de talie locală, transformat în impostor de talie națională cu zeci de milioane de lei investiți în imagine.

Bine, omul a fost și președinte interimar, o vreme. În perioada respectivă și-a invitat la Cotroceni toți amicii și vasalii. Zici că erau lunile porților deschise pentru toți loserii care voiau să-și justifice existența prin faptul că sunt prieteni cu supremul (fie el și provizoriu) în stat.

Dacă Ilie Bolojan ar avea vreo viziune, vreun proiect de țară, vreun program, aș fi primul să-l aplaud, chiar dacă am mai putea discuta detalii.

Dar Ilie Bolojan nu are nimic: nici program, nici viziune, nici…

Ilie Bolojan este carcasa goală în care diverși șmecheri încearcă să îndese toate jafurile pe ultima sută de metri, toate tunurile, toate…

Nea Ilie, ce să spunem? Nu ceda, nu fii fraier! Împinge lucrurile dincolo de orice limită suportabilă, fă ceea ce știi să faci, respectiv gargară și nimic altceva.

Ce ai putea păți? Să nu mai fii prim-ministru?

Păi deja nu mai ești de peste 100 de zile…