Este doliu în Televiziunea Română. Jurnalistul Andrei Bacalu, omul care a transmis pentru români primii pași făcuți de om pe Lună, s-a stins din viață. Considerat o legendă a TVR și un reper al profesionalismului jurnalistic, Bacalu a fost vocea calmă și sigură care a făcut istorie în noaptea misiunii Apollo 11.
Televiziunea Română a anunțat marți dispariția unuia dintre cei mai respectați oameni de televiziune din istoria sa.
„De azi, Televiziunea Română este mai săracă”, transmit colegii săi, care îl consideră o veritabilă legendă a postului public, scrie BZI.
Timp de decenii, vocea și profesionalismul lui Andrei Bacalu au definit standardele transmisiunilor televizate din România.
În urmă cu 56 de ani, omenirea trăia unul dintre cele mai mari momente ale secolului XX, aselenizarea misiunii Apollo 11. Pe 20 iulie 1969, Neil Armstrong și Buzz Aldrin au devenit primii oameni care au pășit pe Lună, iar românii au trăit acele clipe istorice prin intermediul Televiziunii Române.
Într-un studio modest, dar plin de emoție, Andrei Bacalu a fost cel care a relatat pas cu pas misiunea, oferind publicului român o legătură directă cu istoria.
„Maratonul spațial desfășurat în studiourile Televiziunii Române era trăit la cele mai înalte cote nu doar de echipa de profesioniști, ci și de populație”, povestea Bacalu, într-un interviu acordat Jurnalului Național în 2012.
Pentru generații întregi, vocea sa a fost sinonimă cu încrederea și rigoarea jurnalistică.
„Andrei Bacalu a menținut Televiziunea Română la un standard ridicat de profesionalism într-o perioadă cu multe restricții ideologice”, a declarat președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, exprimând regretul pentru pierderea unei figuri emblematice a presei românești.
Cei care l-au cunoscut își amintesc de el ca de un om erudit, modest și plin de umor. Jurnalista Marina Constantinoiu i-a adus un omagiu emoționant: „A fost un om absolut minunat, o enciclopedie, un om cu un umor nebun, un suflet imens… A plecat să se odihnească puțin. Sau poate să mai citească un munte de cărți, așa cum era obișnuit. Dar într-o lume, sper, mai bună decât asta.”
„Îmi era foarte apropiat, îl consideram parte din familie. L-am iubit și-l voi iubi mereu, și nu voi uita niciodată clipele petrecute împreună și anii de colaborare la Jurnalul Național!”, a spus Marina Constantinoiu.