EXCLUSIV | Analist de politică externă: „Anul 2023 va fi de mare încercare pentru tot continentul european. Nici puteri precum SUA și China nu sunt imune la vulnerabilitatea globală”

EXCLUSIV | Analist de politică externă: Anul 2023 va fi de mare încercare pentru tot continentul european. Nici puteri precum SUA și China nu sunt imune la vulnerabilitatea globală
Publicat: 29/11/2022, 15:00
Actualizat: 29/11/2022, 15:04

Au trecut 279 de zile de la invazia trupelor ruse în Ucraina, la comanda lui Vladimir Putin. De nouă luni, ucrainenii demonstrează că sunt mai rezistenți decât se așteptau rușii, că nu acceptă să fie distruși, dar mai ales, că nu acceptă să dispară din istorie. La polul opus – paradoxal așteptărilor cu care Putin și-a început „visul” de cucerire a Ucrainei – cu fiecare lună care trece, „Rusia devine mai blocată în timp, iar societatea, infrastructura și economia i se degradează”, spune analistul de politică externă Radu Magdin, într-un interviu pentru Gândul.

Analistul susține că Vladimir Putin a întors Rusia din drumul ei cu zeci de ani, probabil fără să se gândească, în februarie, atunci când a atacat Ucraina, că și-ar putea duce țara ”la sapă de lemn”.

Radu Magdin punctează și faptul că strategia lui Putin a fost aceea „de a crea încă un stat tampon instabil și dependent, care să frâneze dezvoltarea și convergența regională către democrație.”

Analistul de politică externă recunoaște însă că, în tot acest context de război și crize, întreaga lume trece printr-o perioadă de tranziție, fiind un moment în care tot ceea ce se considera a fi stabil și sigur este contestat sau, paradoxal, încetează să funcționeze.

Din punct de vedere al comunicării, Radu Magdin susține că există provocări de toate părțile – inclusiv la nivel diplomatic și politic -, deoarece, în malaxorul transformărilor, lumea iese, mai mult decât oricând, din tipare și rigori, existând o trecere vizibilă de la o comunicare tactică la una strategică.

„Rusia este tot mai blocată, societatea, infrastructura și economia i se degradează”

Reporter: Ce a vrut Putin și ce a reușit până acum? La ce nu se aștepta acesta în februarie, când a atacat Ucraina?

Diferite analize arată acum că, dincolo de obiectivul inițial de îngenunchere a Ucrainei și instalare a unui guvern pro-rus la Kiev, esențială era asigurarea unui coridor rus până la Crimeea și distrugerea Ucrainei ca un competitor viabil la Marea Neagră. Economia și situația strategică a Rusiei la începutul anului erau atât de proaste, iar Ucraina creștea atât de repede că devenise un competitor pentru Rusia.

Și, după cum se vede, ucrainenii demonstrează că sunt mai rezistenți decât se așteptau rușii, nu acceptă să fie distruși, nu acceptă să dispară din istorie. Putin ar fi creat încă un stat tampon instabil și dependent, care să frâneze dezvoltarea și convergența regională către democrație, ceea ce ar fi însemnat ridicarea Rusiei în plan internațional – nu în ultimul rand și pentru că ar fi ajuns, poate, într-o poziție de dominație a pieței agricole și energetice globale.

Ei bine, prin eforturile ucrainenilor, ale europenilor și ale unei bune părți din comunitatea euro-atlantică, lanțurile alimentare și energetice globale au reușit să supraviețuiască în 2022, chiar dacă sunt la limită. Așa că, la ce nu cred că se aștepta Putin în februarie era să fie nevoie să-și ducă țara la sapă de lemn, pentru că, în afară de câteva obiective strategice, în prezent, Rusia se îndreaptă către anii 1950, ca nivel de sofisticare și disponibilitate a componentelor necesare pentru industrie și pentru o viață decentă.

Deci, cu fiecare lună care trece, Rusia este mai blocată în timp, iar societatea, infrastructura și economia i se degradează, timp în care ne forțează pe noi, restul, comunitatea globală, să găsim modalități pentru a ne continua evoluția fără o Rusie care s-a dovedit a nu fi dispusă să-și îndeplinească angajamentele la care s-a aliniat.

„Europa avea interdependențe, schimburi comerciale și tehnologice cu Rusia”

Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care a recunoscut Rusia drept stat care sponsorizează terorismul. Totodată, europarlamentarii au cerut ca Rusia condusă de Putin să fie izolată și mai mult la nivel internațional. Ce înseamnă acest lucru pentru Rusia și pentru ruși?

Este o poziționare politică importantă și cred că înseamnă mai multe pentru europeni decât pentru ruși. Europa avea tot felul de interdependențe și schimburi comerciale, tehnologice și chiar științifice cu Rusia. Dacă este să transpunem afirmația Parlamentului European în practică, și conform valorilor europene, ar trebui acum să încetam aproape orice fel de legături cu Rusia și cu tot ceea ce înseamnă prezența rusă în Europa și în lume.

Problema reală, în această discuție, nu este neapărat ce dorim să facem în interiorul UE legat de Rusia, ci cât suntem dispuși să lucrăm pentru a convinge și restul lumii să se alinieze cu privire la Rusia. Realitatea este că, strict prin acțiunile interne, nu putem decât să dezechilibrăm Rusia, însă nu o putem și convinge să renunțe la acțiunile sale, pentru că sancțiunile și embargourile sunt eludate cu succes de Rusia prin cooperarea cu state terțe, de obicei din Africa și Asia, dar nu numai. Or, exact aici este dificultatea, căci și noi, ca UE, mergem către aceste state pentru a face afaceri, pentru a solicita acces la resurse și altele.

Așa că, dacă am trage linia, problema poate fi rezumată astfel: suntem dispuși să ne prăbușim economiile noastre și a unei jumătăți de lume pentru a demonstra că putem și că suntem convinși de corectitudinea acțiunilor noastre sau reușim să găsim alte modalități pentru a convinge aceste state terțe să renunțe de bunăvoie la colaborările cu Rusia?

„Cred că ucrainenii ar prefera să treacă printr-o iarnă dificilă, decât să predea țara rușilor”

Organizația Mondială a Sănătăţii (OMS) a avertizat că iarna aceasta ar putea amenința viaţa a milioane de ucraineni, în contextul în care bombardamentele rusești au pus la pământ infrastructura energetică a ţării. În condițiile acestea, credeți că Volodimir Zelenski se gândește și la perspectiva negocierilor cu Rusia sau Ucraina va trebui ajutată mai mult?

Președintele ucrainean cu siguranță se gândește în orice moment la discuții cu Rusia; ceea ce poate fi diferit de ceea ce ne imaginăm noi ar fi conținutul acestor discuții. Cred că ucrainenii și conducerea țării ar prefera să treacă printr-o iarnă dificilă, decât să predea țara rușilor. Din acest punct de vedere și nu numai, poziția României, de exemplu, este una corectă – negocierile trebuie să înceapă atunci când va decide Ucraina și în termenii deciși de acest stat supus agresiunii ruse.

Realitatea este că iarna aceasta va fi grea pentru europeni și foarte grea pentru ucraineni, dar că 2023 riscă să fie și mai greu pentru toată lumea, căci nu vom mai veni după o perioada în care anumite părți ale continentului au dus-o cât de cât bine și au existat rezerve din care să se tragă armament, combustibil și alte resurse, ci după un an în care aceste rezerve au fost consumate. Anul 2023 va fi un an de mare încercare pentru tot continentul european, inclusiv Ucraina.

În acest context, coalizarea la nivel global pentru oprirea acțiunilor Rusiei este din ce în ce mai importantă. Ceea ce diplomația vestică trebuie să pună pe masă este că dacă celelalte țări ale lumii continuă să acționeze strict în interes național și nu se coalizează pentru a acționa concertat, cum s-a încercat in timpul pandemiei de COVID-19, riscăm o recesiune economică dublată de pierderea încrederii.

„În prezent, toată lumea se confruntă cu mai multe vulnerabilități”

Cum arată harta puterilor lumii după aceste luni de război în Ucraina? Mai multă solidaritate, mai multă determinare, mai multe vulnerabilități?

Aș spune că, în prezent, toată lumea se confruntă cu mai multe vulnerabilități și chiar dacă unele țări par a profita pentru a se erija în lideri regionali, acest leadership regional nu se poate manifesta adecvat și nu poate fi sustenabil în absența unui sistem global coerent.

Trecem printr-o perioadă de tranziție, în care tot ceea ce credeam stabil și sigur este contestat sau încetează să funcționeze, ceea ce înseamnă că nici măcar puteri precum SUA și China nu sunt imune la vulnerabilitatea globală.

Solidaritatea, din păcate, se manifestă mai degrabă atunci când nu mai există alte căi. În ciuda “exercițiului” pandemiei, vedem totuși că variile regimuri politice nu au învățat o lecție importantă din ce s-a întâmplat începând cu 2020 și continuă să încerce formate mini-laterale și să tragă foloase imediate, în loc să contribuie la o guvernanță globală sigură și predictibilă.

Chiar și așa, trebuie să remarcăm că există eforturi meritorii în formate precum ASEAN și Uniunea Africană. În alte formate, mai ales în cele bazate pe resurse naturale, putem constata însă exact contrariul, încercare de revenire la lumea dinainte de aceste crize – un fel de speranță la a profita de ceva ce exista odată și care în prezent este extrem de nesustenabil.

Așa că, dacă pentru anii următori am putea vorbi de puteri globale bazate pe tehnologie și resurse naturale, este neclar dacă țările respective vor fi relevante în 2050, de exemplu. Pentru că ceea ce contează acum este inovația, capacitatea de a acționa concertat și punerea de baze solide pentru un nou parteneriat global, prin care să facem față împreună la provocările cu care ne confruntăm.

„Din punct de vedere strict al comunicării, provocări există de toate părțile”

Cum se vede politica viitorului și ce s-a schimbat la nivel de comunicare politică?

Aici nu putem spune că viitorul va arăta prea luminos. Este din ce în ce mai clar că nu ne mai putem baza pe narativele neoliberale globalizatoare ale anilor 1990. Trebuie să trecem la un nou instrumentar narativ și ideatic, care să insufle încredere si să arate un nou drum mai departe.

În același timp, clasa politică din fiecare stat și la nivel global este confruntată cu o nevoie din ce în ce mai mare de profesionalizare și de expertiză tehnică – de la cum să desfășori o politică sustenabilă pentru țara ta până la cum să creezi politici publice și până la un nivel crescut de specializare disciplinară, în pas cu dezvoltările științifice și tehnologice.

Din punct de vedere strict al comunicării, provocări există de toate părțile, pentru că vedem deja că se iese din tiparele stabilite în ultimii ani și toată lumea învață de la toată lumea cum să pună problema, care sunt lucrurile care îi interesează, ce prioritate se schimbă etc.

Deci, această perioada de tranziție, despre care ziceam și mai devreme, se întâmplă accelerat, inclusiv la nivel diplomatic și politic. Cei mai agili vor avea de câștigat. Iar pentru asta este necesar să ascultăm mai mult și să promovăm ideile noastre doar când știm că există propuneri de valoare și pentru alții – adică să trecem de la comunicarea tactică la o comunicare mai strategică. 


CITEȘTE ȘI:

EXCLUSIV | Analist de politică externă, despre oponenții aderării la Schengen: ”Suntem martorii unui joc politic. Problemele invocate de Austria nu există, altfel ar fi ieșit la iveală cu mult timp în urmă și mult mai vocal dinspre Ungaria” 

Mara Răducanu
Mara Răducanu este jurnalist de eveniment. A terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și a lucrat la mai multe publicații, precum Jurnalul național, Evenimentul Zilei, Adevărul, Mișcarea de Rezistență, Alephciteste mai mult
Urmărește Gândul.ro pe Google News și Google Showcase