EXCLUSIV | Declarația-unicat a lui Dan Iosif. Cum s-a format baricada de la Inter și cum a fost desenată harta României Mari cu sângele de pe caldarâm: „Gen.Milea se plimba cu mâinile la spate, ca un Ceapaev român!” (I)

EXCLUSIV | Declarația-unicat a lui Dan Iosif. Cum s-a format baricada de la Inter și cum a fost desenată harta României Mari cu sângele de pe caldarâm: „Gen.Milea se plimba cu mâinile la spate, ca un Ceapaev român!” (I)
Publicat: 21/12/2021, 16:34
Actualizat: 21/12/2021, 17:20

În urmă cu 32 de ani, ziua de 21 decembrie a fost a macată cu sânge de cei care au format baricada de la Inter. Așa a rămas consemnată în istorie. Valul revoltei de la Timișoara ajunsese la București.

  • De-a lungul anilor, au fost deschise dosare în care au fost anchetate, trimise în instanță și judecate cadre militare care au acționat represiv, dar multe dintre personajele-cheie care au preluat puterea, care au coordonat evenimentele de după 1989 au scăpat nepedepsite pentru rolul pe care l-au avut în creșterea numărului victimelor ucise după data de 22 decembrie.
  • În timp, multe dintre fapte s-au prescris, iar Parchetul Militar nu a mai avut cum să continue ancheta după redeschiderea dosarului decât pentru infracțiunea de crime împotriva umanității.

În memoria  celor care au căzut la Baricadă, a celor care au fost măcelăriți, a familiilor care așteaptă și acum adevărul despre moartea celor dragi, GÂNDUL redă în exclusivitate fragmentele cele mai importante din declarația lui Dan Iosif, consemnată în 1994, în fața Comisiei senatoriale conduse de Valentin Gabrielescu.

Dan Iosif avea 39 de ani la Revoluție, a fost unul dintre liderii manifestanților din 21 decembrie 1989, a intrat printre primii în sediul fostului Comitet Central (CC). S-a scris mult despre el în presa postdecembristă, existând suspiciunea că ar fi plecat din CC cu un sac plin cu valuta găsită în birouri, lucru care nu a fost niciodată probat. A fost făcut ”golan”, nonconformist, necizelat, dar el rămâne, fără doar și poate, printre puținii revoluționari autentici. Dan Iosif a ajuns, după 1989, senator, consilier de stat, deputat PSD în legislatura 2004-2008. A decedat în 2007, la Novosibirsk, în Rusia, unde plecase pentru a se trata de cancer pulmonar. Avea 57 de ani.

Din păcate, declarația lui Dan Iosif, ca și alte asemenea documente ce provin de la Comisia senatorială pentru anchetarea evenimentelor din decembrie 1989, trebuie excluse din materialul probator al dosarului Revoluției, pentru că așa a hotărât Înalta Curte de Casație și Justiție atunci când a decis să trimită dosarul înapoi la parchet. Dilema rămâne. Cum să nu fie probă declarația unor persoane care, decedate fiind, nu au mai putut fi audiate?

21 decembrie 1989- Remember Baricada de la Inter

“La ora 11, când am auzit la radio ce se întâmplă la București, am părăsit locul de muncă, care era restaurantul central din comuna Domnești (…) Am ajuns la București în momentul când mitingul de aici din fața Senatului se destrăma. Străzile erau pline de pantofi, genți, căciuli și oamenii fugeau speriați. Un grup restrâns de oameni am reușit să ne comasăm în spatele Universității și de acolo să ieșim pe intersecție, alții au plecat pe Calea Victoriei încercând să oprească oamenii și pe la ora 14 au început să vină cu tancuri, cu mașini de apă ale pompierilor. (…) A început construcția baricadei, cu mese de la Dunărea și Pescarul, care le scosese pentru a profita de defluirea oamenilor de la miting.  (…) Am vorbit cu mulți dintre băieți și au fost aduse niște containere de la COCORUL, Unirea, fiind tractate cu lanțuri, au început să fie puse și mașini în baricadă, încet-încet s-a format o baricadă care ne-a departajat și baricada s-a conturat după ce s-a derulat acel eveniment tragic din fața sălii Dalles, când mulțimea a fost spartă în două, jumătate către Piața Romană, jumătate către Piața Unirii

De unde a primit Dan Iosif portavocea

“Din mulțime, de la copii. A doua portavoce mare, puternică, a adus-o un băiat, Bogdan, tatăl lui lucra la Casa Poporului, el știa că tatăl lui avea o astfel de piesă în dulap. Pe acel băiat l-am mai văzut de două ori de la revoluție, dar nu mi-a cerut nimic, ci a venit să-mi spună ce a realizat, știu că acum e student…”

(…) În jurul orelor 18, când s-a lăsat întunericul, au început focurile de armă . Deci, cu excepția incidentului de la Dalles când s-a tras, dar de ce s-a tras nu am putut să ne dăm seama, de ce a intrat camionul în mulțime, noi am conștientizat, pentru că mulți aruncau cu pietre și se pare că o piatră l-a lovit pe șofer care a pierdut controlul pentru moment, era vorba de o cărămidă care l-a lovit, mașina a intrat în plin (…) Camionul ăla a făcut zob manifestanți, militari și milițieni. (…) Mașina de transportat muncitori era la cel mai înalt punct din baricadă, noi vorbeam după ea și de acolo se vedea bine în tabăra adverse.

Am avut ocazia să-l văd pe generalul Milea plimbându-se cu mâinile la spate, ca un Ceapaev roman, cu mantaua pe umeri, se vedea tocul revolverului, descheiat, nu era siguranța pusă la clapa de la tocul revolverului. L-am văzut discutând cu Postelnicu, cu Andruța Ceaușescu. În momentul când gen. Milea s-a retras din dispozitiv, a început sarabanda focurilor, s-a tras ca la nuntă, fără discernământ.

“Baricada a fost spulberată ca o coajă de nucă!”

(…) În seara de 21/22 dec. cineva a dat ordin să se tragă în plin, se vede pe caseta filmată cum tirul este coborât sistematic (…) Au încercat să spargă baricada cu 2 TAB-uri. Primul care a încercat să spargă baricada a venit din partea restaurantului Pescarul, sau Dunărea, a lovit de câteva ori în baricadă și a ales un punct vulnerabil după părerea mea… TAB-ul probabil că a trecut peste butoi și acolo s-a făcut numai motorină care nouă ne-a ajutat foarte mult.

A fost o greșeală atunci când, pe la ora zece, un băiat din rândurile noastre a aruncat o sticlă Molotov, prima, care a căzut în platforma camionului care purta rola de curent electric. Pe platformă, lângă  rola cu cablu se afla o anvelopă mare de camion care a luat foc și de la ea la rola cu cablu și apoi a luat foc tot camionul, o torță care lumina toată baricada.

În continuare au început sa apară sticle Molotov, dar nu pot să bag mâna în foc că cei care le-au fabricat erau tot așa puri cum eram noi (…) Eu vorbeam din centrul străzii, un băiat de 18-19 ani cu un pulover de lână tărănească ținea gigafonul în mână, acesta avea microfon, iar pe mine mă țineau oamenii apăsat în jos, nu puteam să mă ridic în sus, după ce am văzut că au început să pice unul câte unul i-au pus să stea jos că vor să-l împuște. Pe acest băiat l-au împușcat exact în coșul pieptului, care era foc de lunetist, tras cu multă precizie (…)

Baricada a spulberat-o (n.red. – unul dintre tancurile comasate în zonă) ca pe o coajă de nucă. Eu am strigat la oameni să se dea la o parte din baricadă că ne vor omori pe toți și o persoană care poate depune mărturie este dl. Bălășescu, acum consilier al primarului  Capitalei, se ocupă de distribuirea spațiilor pentru beneficiarii Legii nr. 42, pe care l-am scos de sub șenila tancului, Alții sunt Dincă, Dide Nicolae care a căzut de pe acel camion și i-a intrat piciorul într-o navetă de pepsi, de bere… și așa fugea” (…)

Un episod important din noaptea de 21 mi se pare momentul în care ni s-a comunicat de dincolo că armata vrea să ne transmit un mesaj. Am făcut apel prin gigafon, cred că de 4-5 ori am cerut să se facă liniște că armata dorește să ne transmită un comunicat. Noi credeam că este cel care se referea la fraternizare și că totul s-a terminat, dar când s-a făcut liniște mormântală, au început să tragă, în jurul orei 24.00. Era exact după plecarea lui Postelnicu și Milea”.

Dimineața zilei de 22 decembrie 1989. Harta României Mari desenată cu un fular înmuiat în sânge

“Dimineața la 6.30 am ieși din bloc, ca la ora 7 să fim la Inter. La intersecția Iancului cu Pantelimon erau masați cam 300 de oameni, m-am dus către ei, lumea pe stradă șușotea și mergând la ei le-am explicat ce s-a întâmplat noaptea la Inter, le-am spus că aici degeaba vom sta, principalul e să ajungem cu toții la Inter. Le-am spus că acolo noaptea ne-au înmpușcat ca pe câini, că sunt zeci de copii morți, sângele plutește pe stradă și acesta era adevărul.

Aveam o pereche de cizme de piele cu talpă de crep gros și aveam sânge până la glezne. În față la Inter am desenat harta României Mari cu sânge. Sunt puțini cei care își amintesc aceste amănunte și în special cei care au fost acolo real, nu au citit în ziare. Unul dintre acești oameni este col. Iancu, mi se pare că acum este la brigade rutieră, care își amintește că, cu o bucată de eșarfă, fular, înmuiată în sânge, s-a desenat harta României Mari când ne-am ascuns să vorbim prin boscheți care sunt în față la Inter”. (…)

Acestea sunt fragmente din declarația dată de Dan Iosif în fața Comisiei senatoriale, în 1994. Vom continua să publicăm fragmente incendiare din relatarea cutremurătoare a acestuia, o mărturie rămasă peste timp, cu informații inedite, în sediul CC, în 22 decembrie 1989, lupta pentru putere și listele de nou guvern provizoriu pe care se înghesuiau toți cei prezenți, ce s-a întâmplat cu valuta găsită în CC și cu alte obiecte de patrimoniu.

Adina Anghelescu
Cunoscut jurnalist de investigatii, generatia presei anilor '90, prin condeiul căreia au trecut toate marile scandaluri ale ultimilor 30 de ani. Licențiat în Drept, specializat în nișa subiectelor din sfera justiției, cofondator al site- ului luju.ro,citeste mai mult
Urmărește Gândul.ro pe Google News și Google Showcase