Marea Insulă de Gunoi din Pacific se transformă întru-un continent plutitor populat de vietăți marine călătoare

Plasele și frânghiile s-au dovedit cele mai „populate”. Forma lor răsucită creează spații protejate și puncte de prindere. Unele bucăți erau vizibil degradate, semn că petrecuseră ani în apă, însă continuau să susțină viață. Nu sunt recife și nici uscat, dar sunt suficiente pentru a menține comunități întregi.

Cercetătorii au descoperit femele cu ouă și indivizi aflați în diferite stadii de dezvoltare pe același obiect. Anemonele de mare, de exemplu, prezentau mai multe „generații” pe aceeași bucată de plastic. Asta arată că nu este vorba doar despre organisme ajunse întâmplător acolo, ci despre populații care persistă și se dezvoltă.

Unele specii se pot reproduce fără partener sau eliberează larve care se fixează rapid, ceea ce le ajută să supraviețuiască pe termen lung în aceste condiții neobișnuite.

Plasticul, o locuință mai trainică

Majoritatea organismelor identificate provin din vestul Pacificului, unele fiind cunoscute de pe coastele Japoniei. Câteva resturi aveau inscripții din Asia de Est, însă cele mai multe nu ofereau indicii clare privind originea. Deșeurile rezultate în urma dezastrelor naturale, precum tsunamiurile, ar fi putut contribui, dar problema principală este mobilitatea plasticului: acesta călătorește ușor, iar viața merge odată cu el.

Această comunitate plutitoare reprezintă un ecosistem apărut exclusiv datorită prezenței plasticului. Nu înlocuiește ecosistemele naturale, dar le modifică. Specii de coastă ajung să împartă același spațiu cu organisme specifice oceanului deschis, iar efectele asupra lanțurilor trofice și competiției dintre specii nu sunt încă pe deplin înțelese.

Recomandarea autorului: Imaginile dezastrului. Insula de gunoi din Pacific este mult mai mare decât s-a crezut. Ar putea acoperi la un loc Franța, Germania și Spania