VIDEO | Muzeul „Grigore Antipa”, o oază de cunoaștere (DOCUMENTAR)

Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” este situat pe șoseaua Kiseleff din Capitală. Patrimoniul muzeului este format din peste 2 milioane de piese, grupate în diferite colecții zoologice, paleontologice, de minerale, roci și etnografice. Clădirea muzeului este în prezent monument istoric și atrage din ce în ce mai mulți vizitatori.

Muzeul a fost înființat pe 3 noiembrie 1834, la inițiativa fratelui domnitorului Alexandru Ghica, Marele Ban Mihalache Ghica, iar prima colecție de Istorie Naturală a fost expusă în cadrul „Museului Național din Bucuresci”.

Banul Mihalache Ghica a dăruit muzeului, printre altele, o colecție de 150 de minerale, peste 210 cochilii de moluște, numeroase fosile și felurite animale naturalizate.

SPORT Începe Turneul Celor Patru Trambuline

16:53

ECONOMIE Cu cât a crescut economia României din decembrie 1989 până în prezent. Ce s-a întâmplat cu PIB-ul țării

16:45

Deși a fost conceput ca un cabinet de istorie naturală, muzeul a căpătat un caracter de instituție mixtă, care adăpostește antichități, tablouri vechi și curiozități naturale.

Trei ani mai târziu, un croat supus al imperiului habsburgic, Carol Wallenstein de Vella, a fost numit director al Muzeului, căruia bucureștenii îi spuneau Muzeul Sfântul Sava.

În anul 1859, Colegiul Sfântul Sava a fost demolat, iar colecția s-a mutat în casele din vecinătate, cumpărate de Consiliul Școlilor. Un an mai târziu, Carlo Ferreratti, un italian originar din Sardinia, a fost numit director.

În anul 1864 muzeul s-a mutat din nou, în aripa stângă a Palatului Academiei. Un an mai târziu, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a aprobat Regulamentul pentru Administrarea și Organizarea Muzeului de Istorie Naturală din București, în care era prevăzut ca director să fie un profesor universitar.

Astfel, primul director, numit de Universitate în anul 1867, a fost Grigoriu Ștefănescu, profesor de geologie și paleontologie la Universitatea din București, în clădirea în care muzeul s-a mutat, din nou.

Cum spațiul muzeului era neîncăpător și personalul prea mic, piesele au rămas în lăzile expediate de Ilarie Mitrea până în anul 1894, atunci când le-a luat naturalistul Grigore Antipa.

Colecția Mitrea este cea mai de preț donație primită de Muzeu în cursul celor peste 175 de ani de existență, chiar dacă de-a lungul timpului s-au pierdut aproximativ două treimi din cauza bombardamentului din anul 1944, a furtunilor și din cauza atacului insectelor dermofage.

În anul 1893, Grigore Antipa a devenit directorul muzeului pe care l-a condus timp de 51 de ani. După 1933, instituția i-a purtat și numele. Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice a închiriat casa Porumbacu din strada Polonă, în timp ce Grigore Antipa a întreprins o reorganizare radicală a muzeului și a creat o nouă secție, de Antropologie și etnografie.

În anul 1903, Grigore Antipa i-a prezentat ministrului Dimitrie A. Sturdza un memoriu prin care încerca să demonstreze necesitatea unei clădiri construite special pentru a adăposti un Muzeu de Istorie Naturală demn de o capitală a țării.

Chiar dacă la acea vreme existau diverse dificultăți financiare, Consiliul de Miniștri a aprobat proiectul și suma necesară pentru ridicarea unei clădiri pe un teren de aproximativ 23.000 m², situat la capătul Șoselei Kiseleff.

Clădirea a fost realizată de inginerul Mihail Rocco, după indicațiile lui Grigore Antipa, cu o frumoasă fațadă proiectată de arhitectul Grigore Cerchez, cu un fronton ornat cu sculpturi reprezentând Istoria Naturală și o acvilă de bronz deasupra.

Clădirea a fost terminată în anul 1906. Dupa aranjarea colecțiilor și terminarea prezentărilor și dioramelor, noul Muzeu a fost inaugurat în prezența regelui Carol I și a familiei regale, precum și a mai multor miniștri, la data de 24 mai 1908.

Astfel, au fost deschise pentru vizitare 16 săli, dintre care una cuprindea 4 diorame bio-geografice, printre primele realizate în lume și care, prin calitatea lor, au folosit drept model pentru multe alte muzee din România și de peste hotare.

Scheletul fosil de Dinoteriu descoperit de Grigoriu Ștefănescu, a fost adus aici în 1911.

Muzeul a fost afectat în urma cutremurului din 1940, iar în anul 1944 a fost lovit de bombardamentele americane, sovietice și germane. Tot în 1944, Grigore Antipa a încetat din viață, iar muzeul a fost închis publicului din cauza distrugerilor.

Clădirea și colecțiile muzeului au fost deteriorate grav și în urma cutremurului din 4 martie 1977, însă datorită eforturilor personalului, muzeul a fost redeschis în toamna aceluiași an.

După numirea ca director al Muzeului a Dr. Dumitru Murariu (1988), pe lângă cercetarea ştiinţifică, s-a avut în vedere modernizarea evidenţei patrimoniului, ca şi diversificarea activităţilor cu publicul.

În 2008, Muzeul s-a închis din nou pentru încă o renovare a clădirii și o nouă reorganizare a conținutului, un șantier în decursul căruia vizita a devenit virtuală, prin intermediarul micilor ecrane ale computerelor și al site-ului instituției, iar muzeul s-a redeschis fizic în septembrie 2011.

Muzeul este organizat pe trei zone de vizitare : la demisol este zona „Biodiversitatea României”, la parter sunt prezentate ecosisteme de pe toată suprafața pământului, iar etajul este rezervat preistoriei și istoriei umane, etnologiei, mineralogiei, entomologiei și biologiei marine.

Vitrinele au fost regândite, iar monitoarele, butoanele interactive și ecranele tactile oferă un plus de informații și de imagini. Colecția muzeului a fost îmbogățită de cele 37 de obiecte donate de miliardarul român Gheorghe Iaciu, iar unul dintre obiectele donate a fost chiar un cap de elefant naturalizat.