Psihiatrul Gabriel Diaconu acuză statul de complicitate la tragedia din Bihor: Nu l-a „creat” pe Pașca, dar i-a dat pacienți

Psihiatrul Gabriel Diaconu acuză statul român că tratează un milion de oameni cu probleme medicale și psihice în fiecare an, însă soluțiile oferite de asociații precum cea patronată de Viorel Pașca sunt false. Așadar, faptul că statul a recurs la astfel de soluții discutabile dovedește complicitatea sa. Psihiatrul relatează din propria experiență cum funcționează sistemul de sănătate mintală în România. 

Cunoscutul psihiatru Gabriel Diaconu a descris pe larg, într-un mesaj postat pe contul său de Facebook, disfuncționalitățile sistemului. Astfel, azilelele gestionate de Viorel Pașca în Bihor nu pot corija problemele grave sistemice, cauzate de lipsa personalului suficienr și a locurilor specializate care ar trebui să trateze astfel de pacienți cu o situație complexă.

Sistemul de sănătate mintală este unul profund disfuncțional

Gabriel Diaconu avertizează că sistemul de sănătate mintală este unul profund disfuncțional, iar normele metodologice, ordinele, mecanismele de organizare pe anumite componente nu sunt actualizate de 15 ani.

„Statul român a fost complice, prin instituții și oameni. Nu statul l-a „creat” pe Pașca, dar cu siguranță l-a instrumentalizat. ȘI de aici începe o tristă ironie a protestului. Sistemul de sănătate mintală în România e învechit și profund disfuncțional. Sistemul de protecție, în România, e subdimensionat și disfuncțional.

Normele metodologice, ordinele, mecanismele de organizare pe anumite componente nu au mai fost revizuite de peste 15 ani. E o paragină.

Până aici suntem toți de acord. De peste 4 ani, din pozițiile ocupate, discut cu comunitatea medicală în primul rând despre complicitate. Și despre rezistența la schimbare. Dar și despre realitatea că nu putem arunca, odată cu apa din cădiță, și copilul pe care-l spălăm.

2.000 de psihiatri la 1 milion de bolnavi

La orice moment, sistemul de sănătate mintală, respectiv cel de protecție, gestionează oriunde între 500 de mii și 1 milion de oameni pe an calendaristic. De soarta lor se ocupă un contingent de undeva la 2000 de psihiatri, respectiv 200 de psihiatri de copii. Tot de ei se ocupă undeva la un 15 mii de asistenți sociali. Deși sunt mulți psihologi în România (undeva la peste 35 de mii!!!), serviciile nu sunt corect integrate, și notoriu subfinanțate.

Avem undeva la 16 mii de paturi de psihiatrie (aproximativ), și circa 45 de mii de locuri în cămine și centre rezidențiale.

Soluțiile de tip Pașca sunt o valvă de prea-plin. Nu sunt sustenabile, iar dacă te uiți „sub capotă” sunt un teren fertil de rele tratamente, și eșecul acordării de îngrijiri.

Soluții de tip „Pașca” există și în sistemul public. Una din realitățile crude e că în sistemul sanitar public psihiatric undeva la 20% din cazuri sunt de fapt cazuri sociale, trans-instituționalizate, adică nu se justifică internarea pe termen lung”, scrie Diaconu pe Facebook.

România doar a cârpit sistemul

„Unul din principalele motive pentru care lucrurile au trenat, 20 de ani, e că la „cârma” sănătății mintale, ca programe, proiecte, inițiative, schimbarea cadrului regulator, s-au succedat oameni care înțelegeau doar parțial instituțiile europene.

Am reușit, în ultimii 4 ani, să legăm România de un mecanism inconturnabil și robust. Aceasta este mulțumirea mea. Cu mine sau fără mine, cu scandal sau fără scandal, lucrurile se vor schimba. Ce nu știu e în cât timp se vor schimba. Pentru că o situație precum cea de acum ține lucrurile pe loc, sau riscă să le deraieze.

Nu poți face reformă profundă fără o justiție funcțională și echitabilă. Nu poți face reformă fără o decizie sprijinită in corpore de profesioniști cu privire la sancționarea complicității. Și nu poți face reformă fără participarea societății civile și sprijin comunitar.

Or, oamenii dimprejurul lui Pașca și alții ca el – cel puțin în aparență – pare că vor perpetuarea ACELOR practici. Acele practici nu sunt foarte distincte de ce face și statul, de fapt. Negustorie de oameni, lipsa predictibilității, o alcătuire vicariantă care nu servește scopului.

Sistemul nu se va schimba cât „merge și așa”

Ca să înțelegeți relevanța cazului Bihor, dacă prin „casele” lui Pașca au trecut 3000 de oameni în 20 de ani, prin sistemul național, în aceeași perioadă, au trecut 3 milioane. Adică de 1000 de ori mai mult. Aceasta este miza. Până în 2030 contingentul de vârstnici va deveni categoria demografică predominantă. Aceasta este miza.

Avem milioane de români care trăiesc cu probleme de sănătate mintală. Aceasta este miza. Cu ce mă ajută, sau îmi strică, mie decizia justiției în cazul Pașca? Una din realități e că niciodată, dar niciodată, sistemul complice nu se schimbă câtă vreme oamenii susțin credința că „merge și așa”.

Sistemul e făcut din oameni. Din polițiștii care știau că încalcă legea când duc persoane vulnerabile în așezăminte ne-acreditate și ne-monitorizate. E făcut din asistenți sociali care dădeau dispoziții. E făcut din ambulanțe și manageriate de spitale care invocau „neputință dobândită” și abandonul autorităților ca să facă aceleași lucruri.

„O babilonie de cârpeli. Asta e România pe care o lăsăm copiilor”

O babilonie de soluții ersatz, de cârpeli. Asta e România pe care o lăsăm copiilor noștri, România bătrâneții noastre, o țară de cârpeli?

Obsesia asta a lui Pașca de a „salva câți mai mulți” e simptomatică. Poate că emoțional prinde bine, dar ca arhitectură e de fapt patologică. Statul român n-are luxul samariteanismului, de-a-și justifica eșecul prin dorința de-a ajuta „cât mai mulți”. Pentru că statul român are obligații, prin Constituție, pentru toți.

Deci e simplu. Toți. Reflectați la lucrurile acestea. Și spor la înjurături”, a scris Diaconu pe Facebook.