Anchetatorii DIICOT relevă în actele dosarului pe care l-au transmis Tribunalului București că Viorel Pașca și gruparea sa au dezvoltat în mai multe etape mecanismele grupului infracțional organizat care se ocupa cu îngrijirea a mii de bătrâni.
Anchetatorii relevă faptul că mecanismul era unul complex, dar scopul său primar, acela de a produce sume considerabile de bani sub aparența legalității și a bunei-credințe, a funcționat o bună perioadă de timp.
Procurorii arată că inclusiv folosirea imaginii și suferinței unor persoane fără drept a fost speculată de membrii grupării care au creat adevărate campanii de marketing pe spatele „binelui” făcut numai celor de pe urma cărora se puteau produce și bani.
Mecanismul infracțional, scriu procurorii în dosarul aflat pe masa magistratului Albulescu, „a debutat prin identificarea unor persoane aflate într-o stare accentuată de vulnerabilitate: persoane fără adăpost, persoane abandonate de familie, vârstnici, persoane cu tulburări psihice sau cognitive, persoane cu dizabilități, persoane externate din unități sanitare, persoane fără venituri sau fără posibilitatea reală de a-și exercita autonomia. Elementul central care face aceste persoane extrem de expuse este lipsa unei rețele reale de sprijin și incapacitatea de a-și proteja propriile interese”
„Referitor la modalitatea de recrutare, persoanele vizate de liderul grupului, au fost, în principal : persoane fără adăpost, fără venituri, cu dizabilități psihice și fizice, fără ocrotire juridică (nu aveau desemnat un tutore pentru exercitarea drepturilor și obligațiilor), unele dintre acestea provenind din sistemul caselor de copii/centrelor de plasament, aflate într-o stare de vădită vulnerabilitate, care nu aveau drept de opțiune și nici libertatea de a decide asupra propriei existențe”, se arată în dosar.
„Ca o particularitate a modului de acțiune, precizăm că în cadrul prezentei cauze, au fost avute în vedere la acest moment procesual doar victimele care prezintă dizabilități psihice, fără autonomie, fără capacitatea de a se gestiona singure, întrucât acestea au fost lipsite nu doar de alternative, dar și de posibilitatea conștientă de a alege locul în care sunt adăpostite, fiind permanentizată starea de aservire. Astfel, deși aceste persoane există din punct de vedere juridic, ele nu se pot reprezenta singure, devenind instrumente la dispoziția exploatatorilor.
Totodată, au fost avute în vedere la stabilirea situației de fapt metodele și mijloacele aplicate de către membrii grupului tuturor persoanelor preluate, primite și adăpostite în locațiile deținute/controlate de Pașca Viorel-Teodor (atât cele ce prezintă dizabilități psihice, cât și cele cu dizabilități fizice, dar și cele vulnerabile, fără adăpost, fără venituri, fără aparținători.
Deși acestea din urmă nu au fost reținute în cauză în calitate de victime ale infracțiunii de trafic de persoane, probele referitoare la acestea prezintă relevanță întrucât evidențiază un tipar comportamental și un mod de operare similar al membrilor grupului. Astfel, modalitatea de abordare/ tratatare a unor persoane, chiar în absența unor dizabilități psihice, constituie un element factual apt să demonstreze mecanismul utilizat de membri grupării.
În acest context, probele au fost valorificate pentru a reliefa caracterul repetitiv al conduitei membrilor grupului infracțional organizat și pentru a susține concluzia că aceștia au aplicat aceleași metode și în raport cu persoanele având dizabilități psihice”, se mai arată în dosarul aflat la Tribunalul București.
„Pe lângă faptul că aceste persoane erau lipsite de autonomie reală, liderul grupului a speculat acest aspect, întărind starea de dependență a beneficiarilor (oferindu-le adăpost, hrană și medicamentație, în unele situații) și gestionându-le veniturile.
Elocvent este că suferința acestor persoane a fost expusă public, astfel încât inclusiv imaginea acestora a fost exploatată, transformându-se pentru membrii grupului într-un instrument de marketing (persoanele vulnerabile erau fotografiate, de regulă, în momentul preluării, dar și ulterior, pentru a sublinia evoluția și tratamentele benefice, au fost create postări emoționale în care erau descrise dramele trăite de beneficiari până în momentul preluării de către Pașca Viorel-Teodor).
În acest fel, prin promovarea intensă a activității desfășurate, victimele au devenit instrumente folosite în campanii emoționale, apariții media, articole de presă, pentru a genera empatie socială și, implicit pentru a menține/crește fluxul veniturilor obținute din donații și sponsorizări.
Ulterior recrutării, persoanele erau preluate și introduse într-un mediu controlat de către exploatatori, care acționau, astfel cum am precizat mai sus, sub umbrela Asociației Dumbrava ”Dumnezeu Poartă de Grijă”, prezentată public ca având scop caritabil și social.
Gruparea a creat în exterior imaginea unui demers umanitar autentic, prin asigurarea spațiilor de cazare, hrană, sprijin emoțional, asistență administrativă, obținerea actelor de identitate, a pensiilor, a certificatelor medicale sau a altor prestații sociale, demersuri, care, în fapt, nu urmăreau reintegrarea și protejarea reală a persoanelor vulnerabile, ci integrarea acestora într-un circuit de exploatare economică și de control.
„Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că membrii grupului sub coordonarea directă a liderului Pașca Viorel-Teodor – tratează în mod exclusiv beneficiarii serviciilor sociale oferite în afara cadrului legal drept ” surse de venit”, lipsind, în fapt, un interes real pentru acordarea asistenței sociale și medicale.
Persoanele vătămate au fost menținute pentru perioade îndelungate într-o stare de dependență și aservire, fiind transformate și folosite ca instrumente pentru obținerea de venituri, care provin fie din ajutoarele și indemnizațiile acordate de stat, fie din donațiile primite de către Pașca Viorel-Teodor, în nume propriu sau de Asociația Dumbrava ”Dumnezeu Poartă de Grijă”.
Pașca Viorel-Teodor, soția acestuia, cei trei copii și celelalte persoane din cadrul grupului infracțional organizat nu au urmărit în mod autentic recuperarea și/sau reabilitarea capacităților funcționale ale persoanelor ( diagnosticate cu diferite dizabilități) pe care le-au găzduit, limitându-se strict la hrănirea acestora, oferirea unui adăpost, asigurarea unei medicamentații/servicii medicale insuficiente, necorespunzătoare, inadecvate, fără a întreprinde demersuri de reintegrare socială a acestora, întrucât membrii grupului infracțional au urmărit strict exploatarea economică a persoanelor, rezumându-se la efectuarea unor cheltuieli minime ce țineau de stricta supraviețuire a persoanelor, oferirea unor tratamente medicale minimale care să asigure exploatarea persoanelor pentru o durată de timp cât mai îndelungată.
Pașca Viorel-Teodor, în principal, dar și ceilalți membri ai grupului infracțional din eșalonul de conducere au urmărit exclusiv obținerea unor venituri semnificative de pe urma acestor persoane. Faptul că grupul primea un număr tot mai mare de persoane și amenaja noi locații pentru adăpostirea acestora nu avea nicio legătură cu un scop caritabil sau cu desfășurarea unei autentice activități de asistență socială.
O astfel de activitate ar fi presupus furnizarea unor servicii adaptate nevoilor fiecărei persoane, menite să contribuie, pe cât posibil, la reintegrarea socială a beneficiarilor și la revenirea acestora la o viață independentă în comunitate. Or, Pașca Viorel Teodor a urmărit ca aceste persoane să rămână cât mai mult în sfera sa de control, elocvente în acest sens fiind declarațiile de consimțământ pe care persoanele care erau admise/preluate în locațiile controlate de grupul infracțional organizat erau determinate să le semneze la sosirea în imobilele administrate de acesta cuprindeau inclusiv mențiunea că sunt de acord ca, în eventualitatea decesului, să fie înmormântate de către membrii grupării, în satul Dumbrava, împrejurare ce evidențiază controlul exercitat de aceștia asupra tuturor aspectelor vieții beneficiarilor, inclusiv asupra celor privind decesul și înhumarea acestora”, au mai notat anchetatorii DIICOT în dosarul transmis instanței de judecată.
„Faptul că Pașca Viorel-Teodor a conceput un mecanism infracțional care are drept scop final încasarea unor sume de bani semnificative care provin fie din donațiile unor persoane fizice/juridice fie din sumele primite de beneficiari cu titlu de pensie, indemnizație, ajutor de înmormântare ș.a. rezultă din instituirea unor reguli menite să asigure încasarea sumelor de bani concretizate în:
-stabilirea adresei de domiciliu/reședință/flotant pentru persoanele vulnerabile la locațiile controlate sau deținute de Pașca Viorel-Teodor, demersurile în acest sens fiind efectuate pentru a facilita primirea indemnizațiilor direct de la primăria de domiciliu sau remiterea în numerar a pensiilor prin intermediul serviciilor poștale la locațiile lui Pașca Viorel-Teodor.
În paralel, s-a observat crearea unor legături cu funcționari din cadrul mai multor instituții implicate în eliberarea documentației aferente stabilirii domiciliului/reședinței, în remiterea sumelor de bani cuvenite persoanelor vulnerabile (personal din cadrul serviciul de evidență a persoanelor, factori poștali);
Din probele administrate în cauză, a rezultat că de îndată ce persoanele aflate în stare de vulnerabilitate ajungeau la aceste locații, erau întreprinse demersurile pentru obținerea unor cărți de identitate provizorii, care atestau că aceștia locuiesc în una dintre cele trei locații, pentru a putea beneficia astfel de vizite la medic și înscrieri la casa de sănătate.1 De aceste demersuri era responsabilă, în principal, David Ramona-Viorica, care se ocupa de stabilirea programărilor, transportarea beneficiarilor la serviciile publice locale de evidență a persoanelor ș.a.
– solicitarea întocmirii anchetelor sociale la adresele la care locuiau persoanele vulnerabile, prin implicarea directă și cu sprijinul unor funcționari ai serviciilor sociale (asistenți sociali). Și în aceste situații, s-a conturat crearea unui sistem paralel de comunicare cu persoanele implicate în efectuarea anchetelor sociale, conturându-se suspiciunea că referatele de anchetă socială întocmite în privința persoanelor aflate în stare de vulnerabilitate nu reflectau realitatea faptică, prezentând denaturat, exgerat și mai grav decât era în realitatea situația beneficiarului.
Membrii grupării au întreprins în mod sistematic demersuri pentru încadrarea persoanelor cu dizabilități psihice într-un grad de handicap, urmărind obținerea indemnizațiilor, a prestațiilor sociale și a tuturor celorlalte drepturi bănești aferente. Aceste demersuri nu au fost realizate în considerarea interesului superior al beneficiarilor sau pentru a facilita accesul acestora la servicii și măsuri de protecție socială adecvate nevoilor lor, ci au avut ca scop principal creșterea resurselor financiare aflate sub controlul grupării.
În acest sens, membrii grupării după ce au preluat/ primit persoanele vulnerabile susceptibile de a fi încadrate într-un grad de handicap, au inițiat procedurile administrative necesare obținerii certificatelor corespunzătoare, urmărind ca indemnizațiile și celelalte prestații sociale acordate de stat să intre în sfera sumelor de bani administrate de aceștia. Prin obținerea acestor drepturi bănești, gruparea își asigura o sursă suplimentară și constantă de venit, direct legată de numărul persoanelor aflate în evidența și sub controlul său.
În aceste condiții, demersurile întreprinse pentru încadrarea beneficiarilor într-un grad de handicap a reprezentat o componentă a mecanismului infracțional prin care gruparea a urmărit maximizarea beneficiilor materiale obținute de pe urma persoanelor vulnerabile găzduite.
Din probele administrate a rezultat că Pașca Viorel-Teodor ar fi solicitat în mod expres ca pe fișele persoanelor încadrate în grad de handicap, să fie menționat „grav cu asistent personal”, chiar dacă aceste persoane nu se încadrează la acest grad și nu au nevoie de asistent personal, în scopul obținerii unei indemnizații mai mari.3
De asemenea, a mai rezultat că persoanele vulnerabile, diagnosticate cu dizabilități psihice nu beneficiază de un reprezentant legal sau de un tutore desemnat. 4 (inițial, absența tutorelui a avut la bază două justificări, pe de o parte, persoana vulnerabilă avea un statut juridic incert : faptic, se afla în grija lui Pașca Viorel-Teodor, juridic acestuia nu îi incumba niciun fel de răspundere; pe de altă parte, absența unui tutore, permitea membrilor grupării să gestioneze veniturile persoanei în cauză).
S-au conturat date conform cărora persoanelor vulnerabile li se deschideau/schimbau conturile bancare, chiar și în ipoteza în care acestea prezentau afecțiuni grave de natură psihică, cardurile bancare erau activate și controlate de membrii grupului și rămâneau în posesia acestora, în vederea retragerii sumelor de bani.
De asemenea, au fost identificate situații în care membrii grupului figurau ca persoane împuternicite pe conturile beneficiarilor; sumele de bani erau retrase integral, inclusiv în situația în care beneficiarii plecau voluntar din locațiile în care erau adăpostiți, primind sume infime necesare deplasării – 50 lei).
Totodată, a reieșit că ”unele dintre persoanele adăpostite au carduri pe care le este virată pensia, iar la aceste carduri are acces pentru retragerea banilor inculpatul Pașca Viorel-Teodor.””, se mai arată în dosarul de crimă organizată.