Viața de după moarte rămâne un subiect care stârnește curiozitate, speculații și nenumărate întrebări. Cât timp știința nu a putut oferi răspunsuri clare, scriitorii au continuat să exploreze ideea unei existențe dincolo de granițele fizice.
Printre cei care au vorbit despre asta se numără Chris Carter. El susține în cartea sa că ar fi primit mesaje de la Frederic Myers, intelectual britanic decedat în 1901.
Frederic Myers, cunoscut ca poet și fondator al Society for Psychical Research, a murit la vârsta de 57 de ani.
Potrivit lui Carter, după moarte, Myers ar fi transmis prin intermediul unor mediumuri informații despre structura lumii de dincolo. Toate detaliile au fost adunate în volumul „The Case for the Afterlife”.
„Myers a descris o călătorie uluitoare a sufletului nemuritor prin diferitele planuri sau sfere ale existenței, începând cu Pământul”, scrie autorul.
În viziunea lui Carter, mesajele primite de la Myers ar reprezenta dovada că viața după moarte este reală, dar este ceva diferit de ceea ce își imaginează majoritatea oamenilor.
După Pământ, identificat ca „nivelul unu”, ar urma un plan intermediar, numit Hades. Carter descrie această zonă ca fiind una de odihnă temporară. „Se spune că timpul petrecut în Hades variază în funcție de nevoile individului”, notează autorul.
Poetul britanic Frederic Myers ar fi relatat următoarele: „Am murit în Italia, un tărâm pe care îl iubeam, și am fost foarte obosit în momentul trecerii mele. Pentru mine, Hades a fost un loc de odihnă, un loc al penumbrelor și al păcii somnoroase”.
Planul următor este descris ca o versiune idealizată a Pământului, unde „comunități de indivizi cu aceeași gândire și cu gusturi similare” trăiesc în medii create în comun. Cei mai retrași ar locui în peisaje modelate complet din propriile dorințe.
Nu toți însă au parte de o astfel de experiență. „Nivelurile inferioare sunt descrise ca fiind întunecate, sumbre, pustii, în care nu există copii, ci doar cei care, ca adulți pe Pământ, au ales să ducă o viață egoistă și rea. Cât timp rămân în această regiune inferioară depinde de cât timp aleg să rămână într-o stare egoistă, nedezvoltată moral”, spune Carter.
Cel de-al patrulea nivel, Eido, este considerat de către Myers „prima lume paradiziacă adevărată”. Aici, peisajele și culorile ar fi mai intense și mai frumoase decât orice ar putea fi perceput pe Pământ.
Începând cu al cincilea plan, numit „planul flăcării”, descrierile devin tot mai greu de formulat. Carter susține că aceste planuri se îndepărtează de orice referință umană cunoscută, dar sunt din ce în ce mai dorite.
În al șaselea nivel, numit „planul luminii”, ființa umană nu mai are corp: „În acest plan, omul există doar ca lumină albă, ca gând pur al Creatorului lor”, afirmă autorul, bazându-se pe comunicările atribuite lui Myers. Se pare că acesta ar reprezenta momentul în care „sufletul s-a alăturat nemuritorilor”.
Ultimul plan descris este cunoscut ca „Out-Yonder”. Carter susține că aici sufletul se apropie cel mai mult de Divinitate.
Despre iad, autorul spune că este mai degrabă „un foc al minții”, o idee spirituală, nu un loc de tortură. Totodată, Dumnezeu nu ar fi prezent în mod direct în planurile inferioare.
„Myers, în comunicările sale post-mortem, îl descrie pe Dumnezeu ca fiind mult, mult deasupra oamenilor, iar noi ne putem apropia doar în ceea ce el descrie ca fiind al șaptelea plan. Ultimul plan oferă o cale directă de a ne conecta cu Dumnezeu.
Pe baza lecturii mele extinse a diferitelor comunicări prin mediumuri, motivul pentru care noii plecați nu Îl văd pe Dumnezeu este pur și simplu faptul că suntem, la început, prea primitivi. Și, imediat după părăsirea Pământului, ocupăm planuri de existență care nu sunt nici pe departe suficient de înalte sau avansate pentru a ne apropia de divin”, mai afirmă Carter.
CITEȘTE ȘI: