Într-o ediție specială a emisiunii „Ai Aflat!, cu Ionuț Cristache”, transmisă live de Gândul, istoricul și lectorul în psihologie Lavinia Betea a vorbit despre viața și relațiile familiale ale fostului președinte Ion Iliescu. Sunt evidențiate relațiile familiale distanțate, descurajate și controlate de Partidul Comunist, dar și dificultățile sale din copilărie, ca fiu al unui proscris. Urmăriți aici, integral, emisiunea lui Ionuț Cristache.
Pentru a explica relația distantă a lui Ion Iliescu cu familia și rudele sale, Lavinia Betea a precizat că, în perioada comunistă, erau descurajate relațiile apropiate cu familia, din motive de securitate. Începând de la familia Ceaușescu și până la membrii de partid, aceștia încercau să țină familia departe de comunitate, pentru a evita diverse cereri și favoruri.
„Am văzut un reportaj în zilele acestea, înainte de funeralii, când s-a vorbit atât de mult despre Ion Iliescu, când Ion Iliescu, președinte, se duce în vizită la mătușa, sora mamei adoptive, la Rozavlea. Mai știu de la Virgil Măgureanu că, înainte de decembrie 1989, a vizitat-o pe mama din Rozavlea, așa îi spunea. Însă începusem să vă spun înainte și despre familia Ceaușescu: nu erau încurajate relațiile cu rudele. Și de ce? Pentru că, în preajma unui om care are o anumită putere, se adună o gloată de indivizi cu petiții, cu cereri de ajutor, cu încercări de a se apropia; vedeți și acum câtă lume nu vrea să-și facă fotografii cu cineva aflat în funcție, ca să insinueze: „Uite-te în ce relații nemaipomenite mă aflu eu” și, în felul acesta, să-ți crești prestigiul.
În epocă era și mai periculos, pentru că, necunoscându-se bine relațiile de rudenie, se putea să se insinueze un îndrăzneț, un șmecher: „Eu sunt rudă cu nu știu cine” și să ceară cine știe ce favoruri unui lider local, ceea ce i se întâmpla și lui Ceaușescu cu taică-său, pentru că de asta erau mutați părinții și nu doar Ceaușescu în București. Aceasta este principala rațiune. Și ceilalți lideri care aveau părinți vârstnici nu îi lăsau în localitățile natale; îi luau în vilele lor din Primăverii pentru a stopa acest gen de intervenții.”
Separat de restricțiile impuse de Partidul Comunist, Lavinia Betea vorbește despre efectele izolării și despre situația lui ca copil al unui proscris, care ar fi putut să-i influențeze comportamentul și la maturitate.
„Ion Iliescu s-a comportat, într-un fel, rece cu cei din familia lui, și, de fapt, dacă stăm să încercăm să înțelegem omenește, copilăria lui a fost, până la urmă, norocoasă, pentru că n-a suportat acea deprivare afectivă despre care știm în zilele noastre și despre care se vorbește mult, ce se întâmplă cu un copil neiubit, cu un copil abandonat, și cu atât mai mult cu un copil al unui proscris, la care ceilalți se uită într-un anumit fel. Deși s-ar fi putut, vedeți, acum mă gândesc, în strada aceea a lăutarilor, un copil cu un tată care sigur vorbise între vecini despre cum vede el lumea, în lumea aceea de lăutari, de artiști, ca să spunem așa, de oameni cu un alt tip de temperament, să fie privit cu plăcere.”