• Publicat:
Cultura

Istoria unui nume, istoria unei vieți: „Războiul Regelui”

Istoria unui nume, istoria unei vieți: „Războiul Regelui”
Documentarul "Războiul Regelui", cel mai complex documentar despre Regele Mihai I al României, bazat pe interviul acordat de Majestatea sa lui John Florescu, prezintă răspunsul dat de monarhul român posterității cu privire la deciziile sale pentru țară, luate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

26 de ani în România și șapte ani de domnie (exceptândui-i pe cei trei ani de Regență). 43 de ani de exil. 25 de ani înapoi în țară. Sunt cifre care însumează o viață. Trecute între coperțile unei cărți de istorie, ele nu par a comunica prea multe. Ce rămâne din istoria unei vieți când ea se leagă de istoria unui popor? Rămân faptele tranșate, plus cu minus, deciziile luate în trecut care ne modelează prezentul și viitorul. – acestea sunt nu doar lecțiile pe care ne învață istoria, ci și mesajul in nuce al documentarului „Războiul Regelui”.

Istoria unei vieți și istoria unui nume sub tăișul timpului: Regele Mihai, ultimul șef de stat aflat în viață din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

John M. Florescu, realizatorul documentarului și producător de filme, precum și unul din nepoții lui Alexandru G. Florescu (1867-1925), fost diplomat al României în timpul lui Carol I, dar și al lui Mihai, la Berlin, Washington și Londra, a prezentat mai multe date inedite, joi, 5 mai, la avanpremiera „Războiului Regelui”, un documentar căruia i-am putea alătura și numele de „artistic”, prietenos cu privitorul, trecând de la date istorice atent prezentate și documentate, la ceea ce numerele din cărți nu înregistrează-comportamente umane, micile detalii care îmbracă faptele în omenesc:

„Titlul original era «Regele care l-a păcălit pe Hitler».Regele a purtat multe războaie, unele personale, multe politice. Stalin, Hitler, Antonescu și într-o anumită măsură chiar aliații. Mulți dintre prietenii săi de-a lungul vieții sale s-au dovedit a-i fi adversari. Aș dori să-i mulțumesc Majestății sale, Regele Mihai I. El a fost extrem de generos acordându-mi timp în urmă cu 10 ani în urmă pentru a-mi relata povestea vieții sale, în cursul a două zile la Palatul Elisabeta. Ce a făcut pentru România are însemnătate și cred că povestea sa ar trebui să fie mai bine cunoscută, nu doar în România, ci și în lume. Ceea ce a făcut în al Doilea Război Mondial este unele dintre cele mai bune povești nespuse de către singurul conducător de stat rămas de atunci care o mai poate spune. Prințesa Margareta a fost extrem de răbădătoare cu noi și ne-a dat filme de familie filmate de tatăl său în timpul anilor de exil.”

Acesta a mai punctat: „Pentru mine a fost o călătorie firească, tatăl meu a fost istoric, îi dedic acest film lui. Bunicul meu a fost un diplomat român, activând înantea războiului, a demisionat când Ion Antonescu a venit la putere. Cred că am o legătură. Acest demers nu ar fi fost posibil fără doi oameni: Horia Ciorcilă, directorul Băncii Transilvania, interesat de subiect și domnul Alex Cesnavicius, CEO al Pro TV, lituanian care înțelege istoria acestei regiuni. (…) Acest proiect va fi difuzat pe 10 mai. 10 mai după cum știți este aniversarea a 150 de ani a Coroanei Regale. (…) Este foarte greu să faci un film despre un subiect unde ai un public atât de divers, am încercat să țintim corect. Avem în minte sănătatea Regelui, sperăm că se odihnește și că își recapătă puterile. Aș spune în încheiere ca politicienii americani, dacă vă place filmul mergeți pe Facebook și spuneți că vă place și dacă nu vă place, mergeți pe Instagram.”, a motivat John Florescu.

Documentarul începe cu momentul 23 august 1944, lovitura de stat, concentrându-se pe aceasta: „Regele Mihai I al României se adresează națiunii. Românii de pretutindeni se adună în jurul radioului. Ceea ce urmează să anunțe este extrem de important. Primul ministru al țării, general Ion Antonescu a fost arestat, alianța cu Hitler a fost ruptă, iar România s-a alăturat Aliaților.”

Regele primește felicitările Rusiei și ale SUA pentru actul său de curaj, însă România va fi curând sub sfera de influență sovietică, Regele Mihai fiind obligat să plece în exil. Documentarul dezvăluie care este adevărata poveste a războiului secret dus de Regele Mihai, în vârstă de 23 de ani pe atunci, împotriva lui Hitler și a lui Stalin, răsturnarea de situație din timpul celui de-al doilea Război Mondial, cu întâmplări și oameni.

„Războiul Regelui” se axează și pe alte momente importante ale istoriei României de-a lungul Celui de-al Doilea Război Mondial și din Istoria Europei când continentul a fost separat în sfere de influență, celebra „cortină de fier” la care făcea referire W.Churchill: blocul Estic controlat de sovietici și lumea Vestică, liberă.

„Războiul Regelui” este mai mult decât un documentar; este anatomia unui capitol esențial din istoria României, care scoate la lumină adevărul despre regele Mihai și deciziile sale politice care au salvat țara din pragul colapsului și care au contribuit la soarta celui de-al Doilea Război Mondial.

„Războiul Regelui” este istoria unei vieți, dar și parte a istoriei uneri țări, sunt deciziile luate de tânărul Rege Mihai I de-a lungul celor șapte ani de domnie ((1940-1947) până la momentul abdicării din 30 decembrie 1947 când sub presiuni, amenințarea cu moartea și șantajul liderilor comuniști Petru Groza și Gheorghiu-Dej, Regele Mihai a fost somat să semneze actual abdicării.

De asemenea, filmul documentar poate fi privit ca răspunsul Regelui dat posterității, atât ceea ce a făcut pentru România în momentul de cumpănă al marii conflagrații mondiale, precum și argumentarea unui gest, modul în care regele Mihai și-a motivat gestul adeserori imputat al abdicării.

De altfel, John Florescu a exprimat, vineri 6 mai, în exclusivitate pentru MEDIAFAX, într-o discuție vastă, la care a participat și istoricul Matei Cazacu, cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique din Franța, că proiectul său de a prezenta punctul de vedere al Regelui Mihai datează din 2003 și vine dintr-o necesitate de a lămuri un fapt istoric umbrit de necunoaștere: „Ar fi interesant să înregistrez vocea Regelui pentru posteritate și povestea sa pentru istorie. (…) Am intrat în contact cu Principesa Margareta și i-am spus: Tatăl Dvs are o poveste foarte interesante și mi-ar plăcea să o relatez. În 2003 am programat venirea mea în România, iar de-a lungul a două zile am înregistrat povestea vieții sale. De-a lungul discuției, am simțit că am stabilit o legătură cu Majestatea sa. Am vorbit despre lucruri sensibile, despre relația sa cu tatăl său. Știam că era un episod dureros faptul că tatăl său avea amante. Se lupta să spună ceva frumos despre tatăl său. De-a lungul conversației, am aflat că tatăl său s-a ocupat de educația lui, a aranjat o școală la Palat, a fost educat. A dezvăluit multe și a spus anumite lucruri cu afecțiune despre tatăl său. A avut numeoși adversari: tatăl său, Antonescu. Hitler, Stalin dar și cu propriul său văr, Regele Marii Britanii George al VI-lea. Când a mers să se întâlnească cu acesta în 1947, regele trebuia să știe că exista un acord parafat unde România a fost vândută. A fost o formă de dezamăgire. Cu siguranță s-a simțit dezamăgit de mulți oameni pe care îi credea prieteni dar s-au dovedit a fi adversari. Și-a dat seama că se afla într-un moment în care țara dispărea de sub ochii săi.(…) Mai târziu după ce abdică, merge în SUA, merge la Congres, merge să se întâlnească cu președintele Truman la Casa Albă. Truman i-a dat o scrisoare de recomandare, de merit. A primit și o nominalizare la Premiul Nobel în 1997 pentru ceea ce a făcut în timpul celui De-al Doilea Război Mondial.”

John Florescu, care a fost și director de comunicare al Partidului Democrat american, a declarat pentru MEDIAFAX că România a fost decisiv influențată de compromisul Marilor Puteri la acea vreme: „Când a ajuns în SUA, a încercat să spună lumii că nimeni nu l-a ascultat. La acel moment Marile Puteri erau dispuse să facă compromisuri. I-am pus lui Wesley Clark (fost comandat suprem al NATO-n.r.) o întrebare: «Credeți că SUA și Aliații ar fi trebuit nu să ofere scuze, ci o explicație de ce aceste țări din Estul Europei au fost vândute pe spatele unui plic, acel document unde România a fost împărțită 90% sovieticilor?». Am întrebat un general rus de la Moscova de ce a fost România împărțită masiv: «Pentru că eram cu toții ortodocși și vecini și era o țară importantă.» Wesley Clark a dat o explicație interesantă spunând: «Eram într-un război încercând să-i dăm lovitura de grație lui Hitler. Aveam un singur dușman, Hitler. Ca să-l nimicim aveam nevoie de Stalin, aveam nevoie de tot ajutorul pe care îl puteam primi. Ne era teamă că Stalin va face un aranjament cu Hitler și aveam trupe care avansau în Normandia spre Berlin, iar dacă Hitler și-ar fi deplast trupele de pe frontul de Est pe cel de Vest, ar fi fost mult mai dificil. A trebuit să facem o înțelegere cu Stalin și a trebuit să-i învingem pe japonezi. Am avut o povară enormă, a fost o pierdere colaterală», a spus Wesley Clark. Consecințele și efectele deciziei Superputerilor au fost abominabile pentru România, după cuvintele Principesei Margareta.”

John Florescu a relevat anumite aspecte ale discuției sale private cu Regele Mihai, detalii care nu au mai ieșit la lumină până în prezent: „Regele însuși vorbește despre modul în care România s-a schimbat în ultimii 40 de ani. A spus că sufletul României s-a schimbat. După ce s-a întors în 1992 într-un sat a spus că toată lumea depindea de stat, dacă un drum se strica, trebuia să obții aprobare, nu puteai să îți asumi responsabilitatea pentru ceea ce făceai. Spunea că l-a impresionat faptul că românii nu mai erau atât de încrezători în Dumnezeu. A vorbit despre valoarea unui rege spre deosebire de cea a unui președinte. Nu spunea că monarhia ar trebui să se întoarcă, ci că anumite larturi ale monarhiei aduceau plus valoare țării.”

Pe de altă parte, momentul istoric în care vine acest documentar este unul atent programat, a mai exprimat John Florescu: „M-au întrebat cei de la Sunday Times de ce am ținut povestea aceasta ascunsă atâta timp. Am spus că este singurul monarh în viață din acea perioadă, iar cu fiecare an ce trece, unicitatea experiențelor sale, faptul că a luat prânzul cu Hitler, că s-a întâlnit cu Mussolini, cu Truman, devine mai puternică. Trecerea timpului a făcut povestea mai puternică. Numai el putea spune povestea.”

Potrivit lui Florescu, existența acestui documentar care să informeze publicul punctual asupra datelor de la acel moment, fără înflorituri, fără puncte de vedere interpretabile, ci punctate atent pe răbojul istoriei, era și o datorie față de români, față de adevăr: „Cred că Antonescu va fi uitat de istorie pentru ceea ce a făcut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mulți oameni nu știu asta. Dacă ne uităm în cărțile de istorie, Regelui Mihai i-au minimizat complet actul de la 23 august. Unele cărți scriu: «S-a întâmplat în biroul regelui» ca și cum nu avea nicio legătură cu acest fapt. Impresia că rușii au avansat și totul s-a petrecut într-o interpretare neclară a evenimentelor. Mi-am spus că nu numai că acest episod nu este înțeles în România, am aflat că este o adevărată polemică în acest sens, dar nici Occidentul nu înțelege povestea. Mi-am zis că este important să le transmit mesajul românilor, cât și celor din Vest.”

John Florescu a explicat că acest gest al tânărului Rege a fost unul nu numai curajos, ci și un exemplu de caracter, citându-l pe Wesley Clark: „A fost un test de voință, de caracter. Cu siguranță regele ar fi putut ajunge spânzurat în Piața Publică a doua zi, decât dictatorul.” Mai mult, istoricul Matei Cazacu a dezvăluit că Hitler cunoștea faptul că urma să aibă loc un astfel de complot al regelui în acea perioadă, doar că fuseseră dezinformați că se va petrece pe 26 august si nu pe 23 august: „Pentru a înăbuși complotul, Hitler a ordonat generalului Rainer Stahel, supranumit „măcelarul din Varșovia”, cel care a condus trupele germane pentru a distruge rezistența din Varșovia din august 1944, să vină în București pentru a a-i omorî și aresta pe toți.”, a punctat istoricul român, completat de John M. Florescu pe tema că Aliații nu ar fi fost de acord ca Regele Mihai să-l ierte pe conducătorul Ion Antonescu.

Dincolo de datele istorice, John Florescu a exprimt modul în care a decurs interviul luat Regelui Mihai în anul 2003: „Când a murit tatăl meu (Radu Florescu-n.r., istoric și scriitor) Regele a transmis mesajul spunând: «Ai luat un strop de istorie, probabil referindu-se la Vlad Țepeș (la cărțile scrise despre Vlad Țepeș), și acel strop a înflorit în întreaga lume». Cred că avea dreptate. Povestea tatălui meu despre Vlad Țepeș a devenit o senzație internațională, a fost publicat în 19 limbi. Returnăm acel lucru. Luăm un strop din viața sa uitată și o împărtățim lumii, de această dată prin media. Cred că am avut un avantaj că sunt non-român, în sensul că sunt român prin sânge, dar nu prin educație. Am adus echipa mea: Trevor Poots și pe Sir David Frost. Interviul luat regelui a fost unul în maniera lui David Frost, foarte personal, deschis, plin de detalii. Interviul nu a fost unul de confruntare, ci unul în care Regele să se simtă confortabil și să se deschidă. Ne-a dat o poveste și acum o vom spune lumii. (…) Suntem anglo-americani cei care conducem acest proiect, dar nu am dorit să facem parte din controversele care planează în România. Editorial a fost important să facem un pas în spate. (…) Nu facem PR pentru o parte, pentru Rege, ci am vrut să îl ascultăm pe rege dar și multe alte voci.”, a lămurit John Florescu.

De asemenea, acesta a exprimat că o versiune mai lungă a documentarului va fi prezentată în toamnă în 150 de școli și de universități din România, iar ICR va rula documentarul la diferitele sedii ale ICR din lume.

În economia celor 47 de minute, durate versiunii care va fi prezentată și pe micul ecran, două scene emoționează cu precădere. Este vorba de momentul în care Mihai se află pe peronul gării din Sinaia (momentul 3 ianuarie 1948), nevoit să plece cu Regina-mamă Elena, iar soldați ai Gărzii Regale, „Vânătorii de munte”, siliți de noua conducere comunistă să-și întoarcă spatele către Rege, o ultim gest de umilire a lui Mihai I. Documentarul prezintă momentul în care un soldat al gărzii de elită își întoarce obrazul plin de lacrimi către rege; după explicațiile date de John Florescu, primite de la însuși Regele Mihai, era vorba de unul dintre soldații săi preferați.

În plus, John Florescu a motivat de ce a ales ca Regele Mihai să vorbească în limba engleză: „Pe parcurs ce regele îmi vorbea, am avut sentimentul că retrăia momentul, retrăia progresiv propriile sale amintiri. Când a povestit era foarte mișcat, ne deplasam fluid prin viața sa. A durat vreo 4-5 ore. Obosise. Ne-am plimbat prin palat. Mi-a arătat ușa pe care Vîșinski o trântise de perete sfărâmând zugrăveala. Eram în clădirea în care a semnat scrisoarea de abdicare. Am vrut să vorbim în engleză pentru că am simțit că va fi ceva cu impact pentru Vest. Știam că va fi ușor straniu, poate că românii nu vor dori ca Regele lor să vorbească în engleză, pentru că ar părea un gest nepatriotic, dar dacă doream să fim ascultați, trebuia să vorbim în engleză. (…) Am vrut să arăt că România a fost o putere importantă în timpul de până la al Doilea Război mondial, mai mult decât își dau seama oamenii. (…) Această percepție de sine pe care o au românii…am vrut să le amintim românilor că România a fost o țară importantă, mare, cu o armată mare. Povestea este una internațională, care se petrece în Washington, Moscova, Londra, România și Berlin, nu este o poveste est-europeană, balcanică, ci una care a avut impact.”

Referitor la faptul că sunt voci ale istoricilor și ale oamenilor de arme care spun că schimbarea taberelor și ieșirea României din alianța cu Germania nazistă a contribuit la scurtarea cu până la 200 de zile a celui de-al doilea Război Mondial, John M. Florescu a declarat că acest lucru este: „200 de zile de război-o speculație pentru a arăta câți soldați pot cădea pe front în 200 de zile de conflict armat.”

Un alt moment inserat artistic în film este o scenă din matrialul video personal al Regelui, filmat de el însuși, parte din cele 53 de role de film Kodak, scena respectivă primind aprobarea Casei Regale. Privitorul este transpus în portul din Copenhaga, într-o atmosferă parcă desprinsă din tablourile lui William Turner, vapoare în ceață, soare stins în zare, râsetul fiicelor Regelui Mihai și ale Reginei Ana. Scena comunică starea de exil, starea de dor a Regelui față de patrie, liniștea și seninătatea sunt un capac etanș care acoperă o furtună: „Am vrut să realizez ceva unic, îmi amintește de cineva pierdut, singur, în derivă în viață. Într-un fel era fericirea din viață, copiii, glumele, neregal, era simplu. Era un cetățean obișnuit dorind să se întoarcă acasă”, a mai punctat John Florescu.

„Razboiul Regelui”, relatat cu vocea profundă și sonoră a inconfundabilului Marcel Iureș, va fi difuzat marți, 10 mai, orele 23.15 de postul de televiziune ProTV, partenerul media al proiectului, documentarul fiind realizat de casa de producție Chainsaw Film Production, în parteneriat cu Banca Transilvania. Mai multe detalii despre documentar pot fi găsite pe site-ul oficial: www.razboiulregelui.ro.

„Războiul Regelui” este cel mai complex demers efectuat de o echipă de producție integrată pentru restabilirea adevărului istoric al rolului jucat în istoria acestei țări de Casa Regală a României. Autenticitatea datelor prezentate în documentar este redată inclusiv de reputați istorici, martori ai acelor vremuri, veterani de război, strategi militari. Printre personalitățile intervievate în cadrul documentarului se numără Principesa Margareta, fiica Regelui Mihai I, în prezent Custodele Coroanei Regale, generalul Wesley Clark, fost comandant suprem al NATO, diplomatul Neagu Djuvara, istoricul britanic Dennis Deletant, politologul german Dr. Anneli Ute Gabanyi, fostul director al Arhivelor Naționale Române și Președintele Societății de Științe Istorice din România, Ioan Scurtu , directorul Centrului Român de Studii Istorice Evreiești, Adrian Cioflinga și istoricul Matei Cazacu, director al Centrului Național de Cercetări Științifice din Paris.

Dacă istoria este scrisă de învingători, este mânjită de lacrimi și sânge, dar istoria este scrisă și de salvatorii care iau decizii în momentele cumplite și cruciale care se aștern asupra omenirii, istoria este și o despărțire și o întoarcere de pagină pentru a așterne o poveste nouă. Pentru posteritate rămân toate aceste decizii ale unor lideri care au dăltuit imaginea unei lumi, lumea așa cum este ea astăzi.

Inchide