Construit de romani în anul 100 d.Hr., Timgad a fost dat uitării după ce a fost abandonat în secolul al VIII-lea – iar ruinele sale au rămas, până în ziua de azi, într-o stare de conservare remarcabilă.
Înainte de a fi îngropat de nisipurile deșertului, Timgad a fost o colonie înfloritoare a Imperiului Roman. Acest oraș animat a fost ridicat de romani pe teritoriul lor african. Planimetria sa, organizată sub formă de grilă, reflectă principiile urbanistice romane din acea epocă.
Pe măsură ce puterea Romei a început să scadă, însă, Timgad a ajuns în ruină. Devastat de invadatori și abandonat, orașul a fost complet uitat timp de 1.000 de ani. Abia în anii 1760, un explorator scoțian a redescoperit acest oraș pierdut, relatează All That’s Interesting.
Astăzi, însă, ruinele de la Timgad – cunoscut și sub numele de Thamugas sau Thamugadi – sunt atât de bine conservate, încât unii vizitatori îl numesc „Pompeiul Africii”.
După căderea sa, orașul Timgad a rămas îngropat în deșert timp de 1.000 de ani, înainte de a fi redescoperit.
În perioada sa de glorie, în secolul al II-lea d.Hr., Imperiul Roman se întindea pe o suprafață de 1.900.000 de mile pătrate, de la Oceanul Atlantic până la Golful Persic. Iar Timgad, situat în apropierea orașului de astăzi Batna, din Algeria, a fost una dintre coloniile imperiului.
A fost fondat sub numele de „Colonia Marciana Ulpia Traiana Thamugadi” de către împăratul Traian (a cărui domnie a durat între anii 98 și 117 d.Hr.), în jurul anului 100 d.Hr. Încă de la început, Timgad a fost conceput ca o colonie pentru veteranii Legiunii a III-a Augusta, care serviseră sub comanda lui Traian. De asemenea, a funcționat ca un avanpost roman, situat adânc în teritoriul stăpânit în mod tradițional de populația autohtonă a berberilor.
După cum subliniază UNESCO, Timgad a fost o „colonie puternică și prosperă”. Fiind un centru comercial, acesta „trebuie să fi servit drept o mărturie impresionantă a grandoarei Romei pe pământ numidian”. Așadar, cum arăta Timgad în perioada sa de maximă înflorire?
Timgad se mândrea cu numeroase temple și băi publice, un forum, o bibliotecă publică, piețe, un teatru și o bazilică, precum și cu reședințe spectaculoase, decorate cu mozaicuri. Clădirile erau construite din piatră, iar străzile erau pavate cu lespezi dreptunghiulare de calcar albastru.
Ca o bijuterie a urbanisticii romane, colonia a fost proiectată după modelul tipic roman, sub formă de grilă. Dispunea de o stradă care traversa așezarea de la nord la sud, cunoscută sub numele de *cardo*, și de o alta, orientată de la est la vest, numită *decumanus*. La capătul vestic al *decumanus*-ului, romanii au ridicat un arc monumental — Arcul lui Traian — care, și astăzi, se înalță la aproximativ 12 metri deasupra ruinelor orașului.
După cum notează UNESCO, orașul a cunoscut un asemenea succes încât s-a extins dincolo de limitele sale inițiale de colonie. În perioada sa de glorie, în aceste cartiere exterioare au fost ridicate numeroase clădiri noi, inclusiv temple, piețe și băi publice.
Însă „epoca de aur” a orașului Timgad nu avea să dureze la nesfârșit. În anul 430 d.Hr., orașul a fost atacat de vandali, un popor germanic care a stăpânit părți din Africa de Nord în secolele al V-lea și al VI-lea. Acestui atac i-au urmat altele, iar la sfârșitul secolului al V-lea, Timgad a fost distrus. Deși bizantinii au încercat să revitalizeze orașul, acesta a decăzut definitiv în urma invaziei arabe din secolul al VII-lea. Până în secolul al VIII-lea, mândra colonie romană fusese abandonată. Locuitorii săi plecaseră. Și, pe măsură ce secolele treceau, colonia romană a început să dispară sub nisipurile deșertului.
După ce deșertul a pus stăpânire pe zonă și a îngropat orașul, Timgad a fost, practic, dat uitării. A rămas necunoscut timp de 1.000 de ani, până când un duo neașteptat a dat peste acest sit în timp ce călătorea prin Africa de Nord.
După cum relata National Geographic în 2019, nobilul scoțian James Bruce a descoperit ruinele orașului Timgad în 1765, după ce își pierduse funcția de consul britanic la Alger. Însoțit de artistul florentin Luigi Balugani, Bruce a străbătut Africa de Nord, căutând urme ale unor civilizații antice.
După ce au văzut mai multe ruine romane, Bruce și Balugani au ajuns la ruinele orașului Timgad pe 12 decembrie 1765. Se consideră că au fost primii europeni care au vizitat aceste ruine după secole întregi, iar cei doi și-au făcut timp să documenteze ceea ce au văzut.
Deși Bruce era convins că a descoperit Timgad, relatarea sa a fost primită cu scepticism în Marea Britanie. Până la moartea sa, în 1794, majoritatea oamenilor nu au crezut în mărturia sa despre orașul roman pierdut în deșert.
Abia după aproape un secol, unul dintre succesorii lui Bruce în funcția de consul britanic, Robert Lambert Playfair, s-a întors la ruinele de la Timgad. În 1875, Playfair a pornit pe urmele lui Bruce. El a descoperit orașul roman pierdut, despre care a scris în cartea sa din 1877, Travels in the Footsteps of Bruce in Algeria and Tunis („Călătorii pe urmele lui Bruce în Algeria și Tunis”).
Colonia, a afirmat el, fusese, cu siguranță, un „centru de activitate comercială și agricolă” în regiune.
În anii care au urmat, Timgad a fost supus unor săpături arheologice mai aprofundate, iar în 1982 a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Astăzi, vizitatorii ruinelor romane se pot plimba pe străzile orașului, pot admira Arcul lui Traian și pot încerca să-și imagineze cum arăta Timgad în urmă cu secole, pe vremea când era un loc plin de viață.
Deși a fost abandonat de mai bine de 1.000 de ani, Timgad rămâne unul dintre cele mai remarcabile situri arheologice din lume. Structura sa urbană avansată, chiar și în stadiul de ruină, constituie o priveliște impresionantă.
Sursă foto: Profimedia