EXCLUSIV VIDEO | Cum s-a topit valoarea de miliarde a Sidex Galați, perla industriei siderurgice, în laminoarele privatizării. ”Puteau să elimine grupurile-căpușă, dar nu a existat voință”

Publicat: 24/08/2022, 15:02

Colosul siderurgic de pe malul Dunării – cunoscut ulterior sub numele de Sidex Galați – s-a născut din ambiția liderului comunist Gheorghe Gheorghiu Dej, exprimată la sfârșitul anilor ‘50, de a nu mai depinde industrial de Uniunea Sovietică. Liderul sovietic Nikita Hrușciov, sprijinit de liderii comuniști din Cehoslovacia și Republica Democrată Germană, state cu forță industrială mai mare decât cea a României la acea vreme, susțineau că țara noastră ar trebui să se concentreze exclusiv pe producția agricolă și să abandoneze orice vis de a avea industrii performante. Autoritățile comuniste de la București au decis însă altfel.

Gheorghe Gheorghiu Dej dorea ca România să dezvolte propriile ei entități industriale. O astfel de atitudine de independență față de Moscova a atras refuzul Uniunii Sovietice de a finanța construcția combinatului. Autoritățile comuniste de la București s-au orientat atunci către parteneri din Occident pentru a pune pe picioare proiectul.

Ideea strategică a regimului comunist de atunci era construirea unui mare combinat siderurgic cu acces la Dunăre și, ulterior, pentru export, cu acces la portul de la Marea Neagră. Astfel, combinatul de la Galați avea să devină al doilea mare furnizor de produse laminate și de tablă din blocul statelor comuniste.

Combinatul Sidex, gândit de Gheorghiu Dej, inaugurat de Ceaușescu

Galațiul a fost ales să devină orașul-cetate al siderurgiei românești. Primul considerent al alegerii Galațiului: orașul este situat pe malul Dunării, iar combinatul avea nevoie de foarte multă apă pentru răcirea utilajelor. Al doilea considerent a fost unul de ordin personal: Gheorghe Gheorghiu Dej avea rădăcini de familie în zona Galați.

Combinatul siderurgic, odată construit, ocupa o suprafață de 1.600 de hectare, avea aspectul unui mic oraș. Terenul pe care s-a construit combinatul siderurgic a fost obținut prin exproprieri ale pământurilor deținute de țăranii din zonă.

Fostul lider comunist Gheorghe Gheorghiu Dej, cel care a lansat ideea unui puternic centru siderurgic românesc la Galați, a murit în 1965, cu un an înainte de terminarea construcției. Proaspăt ales secretar general al partidului, Nicolae Ceaușescu a fost cel care a inaugurat oficial combinatul în 1966.

Prima tranșă de oțel a fost produsă în 1968. În 1972, la combinatul siderurgic de la Galați munceau 50.000 de angajați, aproximativ două treimi din populația orașului. Maximul de producție a fost atins în 1988, cu o producție de peste 8 milioane tone de oțel.

După dispariția comunismului, combinatul a intrat în declin. În 1991, printr-o decizie a Guvernului Petre Roman, combinatul a devenit o societate pe acțiuni sub numele de Sidex Galați. Executivul de la București a decis atunci că mamutul siderurgiei românești trebuie să de descurce singur, fără intervenția statului, pe piața liberă. Acesta a fost și momentul când a început parazitarea patrimoniului Sidex de către tot felul de grupuri politice și de afaceri. Diverse anchete de presă au dezvăluit amploarea fenomenului.

Invocând imposibilitatea de a vinde produsele de la Sidex, directorii combinatului au descoperit că se pot îmbogăți rapid prin înființarea de firme-căpușă, care să intermedieze vânzarea acestor produse, evident pe baza unui comision. Potrivit unor analize, între 1999 și 2001, au existat 1.400 de firme-căpuşă care s-au îmbogățit de pe urma combinatului.

”Nu a existat voința statului să reconstruiască Sidex”

Mai mult, majoritatea firmelor intermediare din primii ani după Revoluţie au aparţinut unor politicieni şi afacerişti care deţin şi astăzi averi imense sau au funcţii-cheie în stat.

Economistul Stere Farmache descrie situația anilor de declin și devalizare a combinatului Sidex Galați:

”Trebuie să privim situația la Sidex în contextul acelor vremuri. Pe primul plan era atunci faptul că România era în acea perioadă în pragul aderării la Uniunea Europeană. Pentru această aderare au exista din partea Bruxelles-ului niște precondiții, printre care și aceea că economia românească trebuia restructurată și trebuia să arate într-un anumit fel, să fie pregătită deci să abordeze o piață europeană.

Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că era o companie de stat cu un potențial foarte mare, o societate care furniza pe orizontală produse pentru alte industrii diverse din multe zone, un combinat de care depindeau deci foarte multe alte societăți industriale, în marea lor majoritate de stat.

Fiind o  societate fanion a economiei românești, evident că liberalizarea economică a atras, și pe zona de clienți, și pe zona de furnizori, foarte multe grupuri și societăți care, la rândul lor, erau susținute de diverse grupări politice sau economice, ceea ce a redus la maxim eficiența Sidex.

Acest lucru nu putea continua. Asta nu însemna că un proces de privatizare nu putea să elimine aceste grupuri-căpușă, cum erau numite la acea vreme. Însă nu a existat acea voință a statului român, dar și a reprezentanților managementului de la Sidex, ca să restructureze această societate”.

Rețeaua firmelor care au căpușat Sidex

Presa anilor ‘90 dezvăluia complicități la nivel înalt în devalizarea combinatului Sidex. Pe lista firmelor-căpușă care ar fi parazitat combinatul a apărut și Eurocom, firmă a gălăţeanului Paul Păcuraru, fost senator PNL şi fost ministru al Muncii. Prin firma sa, Paul Păcuraru ar fi livrat combinatului copiatoare, primind în schimb tablă.

Dar firmele adevărate cu câştiguri enorme de pe urma Sidexului au fost cele de import-export, care erau, de fapt, fostele companii de stat ce aprovizionau Sidex cu materii prime.

De-a lungul vremii, s-au vehiculat numele mai multor milionari care au scos sume importante de bani din afacerile pe care le-au făcut cu Sidex Galați în baza relațiilor de prietenie reciproc avantajoase pe care le-ar fi avut cu directori din combinat, care la rândul lor ar fi avut relații cu mediul politic.

Sindicatele din interiorul combinatului de la Galați au acuzat faptul că nu doar firmele-căpușă devalizau Sidex, ci și  proprii directori, care ar fi furat tablă, pe bandă rulantă. Sindicaliștii precizau că în interiorul combinatului siderurgic au existat grupuri organizate de directori și oameni de afaceri care decideau ieșirea a două sau trei transporturi de tablă de oțel în aceeaşi zi cu aceeaşi factură.

Presa de investigație, locală sau centrală, au documentat cazuri în care tabla produsă în combinat era vândută de conducerea Sidex la preţuri mai mici decât costul de producţie. Firmele-căpuşă nu făceau decât să cumpere această tablă la prețuri mici și să o revândă la preţuri mult mai mari. Profitul intra în buzunarele celor implicați, iar tranzacţiile se făcea chiar din depozitele combinatului.

Cantităţi foarte mari de tablă ar fi plecat din Sidex fără să fie strict contabilizate. Anumiți clienți preferențiali cumpărau tablă în valoare de zeci de milioane de euro şi promiteau să plătească produsul peste 120 de zile. Uneori, plata produsului achiziționat se amâna cu șase luni, iar în cele din urmă nu se mai plătea absolut deloc.

Sidex Galați, vândut pe nimic și cu datoriile șterse

Toate aceste devalizări ale combinatului siderurgic nu puteau fi posibile fără complicitatea Fondului Proprietății de Stat, condusă la finalul anilor 90 de Radu Sârbu.

Cu toate aceste pierderi din patrimoniul Sidex, combinatul a continuat să aibă 27.000 de angajați, din cei 50.000 din perioada comunistă. Și a reușit, totuși, să exporte aproape jumătate din producţia realizată anual. Unele date economice au indicat faptul că, în 2001, combinatul siderurgic din Galați realiza 5% din PIB-ul României.

În 2001, Sidex Galați a fost vândut către compania britanico-indiană Mittal Steel, iar datoriile către bugetul de stat au fost șterse. Potrivit unor analize ulterioare, Guvernul Adrian Năstase, sub semnătura lui Ovidiu Muşetescu ca şef al AVAS, de fapt nu a vândut combinatul, ci l-a făcut cadou.

Firma lui Lakshmi Mittal ar fi trebuit să plătească 77 de milioane de euro. Una dintre condițiile afaceristului britanic de origine indiană a fost să i se permită să plătească la început doar o primă tranșă de 25 de milioane de euro, și nu toată suma. Se estimează că, dacă Sidex Galați ar fi fost vândut doar ca fier vechi, statul român ar fi putut obține ușor 200-250 de milioane de euro.

Pe lângă privatizarea păguboasă pentru statul român, Guvernul a mai acordat 3 miliarde de dolari din bugetul României sub formă de ajutoare, ștergeri de datorii, anulări de penalități şi credite fiscale.

În 2006, combinatul Sidex Galați și-a schimbat numele în Arcelor Mittal. În 2011, mai erau câteva mii de angajați, iar producția scăzuse la 3 milioane de tone de produse siderurgice.

De la 1 iulie 2019, combinatul siderurgic din Galați face parte din Liberty House Group, o companie britanică înființată în 1992 de un alt omul de afaceri indian, Sanjeev Gupta.


PE ACELAȘI SUBIECT:

EXCLUSIV VIDEO | Culisele dispariției industriei românești. ”Îngroparea” coloșilor industriali din perioada comunistă, între teoriile conspirației, grupuri de interese și erori economice

EXCLUSIV VIDEO | Mărirea și decăderea combinatului de cupru de la Zlatna. Metalul roșu căutat de toată lumea stă de 20 de ani în spatele porților cu lacăte ruginite 

EXCLUSIV VIDEO | Soarta căilor ferate române. Cum să ajungi în spațiul feroviar unic european cu trenuri care întârzie într-un an cât pentru 70 de ani

EXCLUSIV VIDEO | Declinul industriei de armament. ”Jaf organizat, ca în pădurile României, a fost și în fabricile de la Cugir”

EXCLUSIV VIDEO | Metodele păguboase de privatizare din anii ‘90. Cum li s-a ”vândut” muncitorilor iluzia că devin proprietarii fabricilor comuniste

EXCLUSIV VIDEO | Drumul unei industrii de la dulce la amar. Cum au dispărut 30 de fabrici de zahăr

Bogdan Rădulescu
Bogdan-George Rădulescu, jurnalist, analist politic. Jurnalist între 1995-2015 (Radio România Internațional, Radio România Actualități). A fost corespondent la Bruxelles pentru Radio România (2011-2015), acreditat la Comisia Europeană şi la citeste mai mult