EXCLUSIV VIDEO | Mărirea și decăderea combinatului de cupru de la Zlatna. Metalul roșu căutat de toată lumea stă de 20 de ani în spatele porților cu lacăte ruginite 

Publicat: 26/05/2022, 17:50
Actualizat: 26/05/2022, 18:27

Gândul continuă serialul marilor privatizări eșuate cu povestea combinatului de prelucrare a cuprului Ampelum Zlatna din județul Alba, închis definitiv de aproape 20 de ani, după ce a ajuns la datorii uriașe și, în final, la faliment.

APAPS a încercat privatizarea Ampelum Zlatna în 2003, când a scos la vânzare peste 72% din capitalul social al societății. Datoriile și pierderile uriașe au făcut însă neatractivă cumpărarea uzinei, după două anunțuri de privatizare nefiind primită nici măcar o ofertă de preluare.

Despre reluarea producției de cupru s-a tot vorbit în mai multe guverne, însă pe porțile de la Ampelum Zlatna sunt încă lacătele ruginite.

În plină criză mondială a metalelor rare, cuprul, sau metalul roșu, se vinde pe piața mondială cu prețuri prohibitive. Astăzi, în lume, există o lipsă reală de cupru, devenit un metal imperios necesar în toate proiectele de electrificare.

Sârma de cupru este folosită în transmisia și distribuția energiei, în telecomunicații, la circuite electronice și la numeroase tipuri de echipamente electrice. Cuprul și aliajele sale sunt, de asemenea, folosite în producția de contacte electrice. Cablajul electric în clădiri este cea mai importantă piață pentru industria cuprului.

Metalului roșu nu i s-au găsit încă înlocuitori. Nu a fost descoperit până acum un alt metal mai eficient pentru utilizare în construcția vehiculelor electrice (motoare și cablaje electrice, baterii, invertoare, stații de încărcare), pentru energia eoliană și solară, dar nici pentru implementarea rețelelor 5G.

Istoria zăcămintelor de la Zlatna

Uzina metalurgică de la Zlatna a reprezentat un sector strategic al economiei românești înainte de 1989. Uzina producea în primul rând cupru, dar în timpul comunismului devenise și un centru de extracție și prelucrare a altor metale rare.

Centru minier de renume în timpul dominației romane în Dacia, Zlatna devenise celebră pentru extracția de aur și argint.

În secolul 18, Zlatna a început să devină cu adevărat productivă. Imperiul habsburgic investea masiv în Zlatna pentru a obține venituri substanţiale din producţia minieră. În secolul 19, ingineri trimiși de la Viena au descoperit un metal rar care se credea a fi o formă de aur îmbunătățit.  Era vorba însă despre telur.

”Dacă mă întrebați la ce folosește telurul, pot să vă spun că bombele de la Hiroshima și Nagasaki au fost în înveliș de telur. Astăzi, el folosește în industria aero-spațială, în medicina de înaltă performanță, alături de europium și alte metale rare descoperite în ultimii 10-15 ani, metale rare foarte scumpe. Noi, în concentratele astea din Abrud, avem telur și avem destul de mult. Nu spun cât. Avem, de asemenea, aur și argint. Aici avem tot un metal din clasificația metalelor rare și prețioase: iridium. Iridiumul este foarte căutat astăzi”, spune primarul din Zlatna, Silviu Ponoran.

Combinatul minier Zlatna în perioada comunistă (Sursa – Wikipedia)

Combinatul de la Zlatna producea metale și substanțe strategice necesare și astăzi pentru diverse tehnologii avansate: cupru de convertizor, acid sulfuric, pulbere de aluminiu, sulfat de cupru, sulfat de fier și sulfat de magneziu. Capacitatea de producție de la Zlatna în 1980 era de circa 15.000 de tone de cupru de convertizor pe an. Acesta era trimis la Baia Mare pentru rafinare electrolitică.

Astăzi, românii par să își fi lăsat în paragină propriile bogății ale subsolului.

Cum a ajuns combinatul de la Zlatna o ruină

O renaștere a extracției și prelucrării cuprului la Zlatna ar putea să aducă bani mulți la bugetul de stat și locuri de muncă bine plătite. Dar uzina de la Zlatna a fost abandonată. Azi, ruinele combinatului abia dacă mai amintesc de forța ei de odinioară.

Încet-încet, s-a stins totul. Această uzină, sub denumirea de atelierele metalurgice pe vremea Mariei Tereza, în 1747, a început să funcționeze. Au trecut cele două războaie mondiale. Nici atunci nu s-a închis uzina. A fost un Guvern «vrednic», în 2004, care a reușit să o închidă”, mai spune Silviu Ponoran, care este primar din 1992 și a prins toate crizele financiare ale uzinei,  privatizarea eșuată și în final falimentul care a pus lacătul pe porțile combinatului.

Lipsa de viziune și interesele politice de moment au făcut ca acest centru strategic industrial să fie abandonat. Exploatarea minieră care a dat viaţă oraşului sute de ani a fost îngropată.

Combinatul de prelucrare a cuprului Ampelum din Zlatna s-a închis în 2004. Câteva mii de persoane au fost trimise atunci în șomaj. Cea mai gravă urmare a fost că specialiștii români în domeniul extragerii și exploatării metalelor rare au devenit din ce în ce mai puțini.

Nevoia vitală de cupru a dus prețul la un nivel fără precedent în istoria lumii

Repornirea capacităţilor metalurgice neferoase din oraşul Zlatna ar putea însemna un boom economic. Care ar fi, însă, soluția pentru relansare?

”Acum, trebuie să declari cuprul metal strategic ca să nu ai discuții cu Bruxelles-ul și cu nimeni, pentru că se folosește la mai multe chestii speciale și, astfel, poți să menții această industrie a statului român. Dar, pentru asta trebuie să faci o legislație foarte dură”, adaugă Silviu Ponoran.

Ideea de a extrage și produce din nou metale rare la Zlatna este una cât se poate de realistă. Mai ales în condițiile în care au apărut tehnologii de ultimă generație, flexibile și nepoluante. O investiție inteligentă în noi tehnologii ar fi amortizată imediat, dat fiind prețul uriaș cu care se vinde acum cuprul pe piața mondială.

Prețul cuprului pe piața mondială este cotat la bursa de la Londra la 11.000 de dolari. Un asemenea preț nu a mai fost în istoria lumii”, spune Ponoran.

În ultimii zece ani, cea mai bună performanță de piață a metalului roșu în lume s-a datorat expansiunii producției chinezești, nu celei europene. Europa încearcă să se gestioneze singură, pentru a găsi un răspuns la lipsa de minerale esențiale extrase și procesate de pe continent.

Cererea de cupru ar putea crește cu 600% în următorii 30 de ani

Boom-ul prețului cuprului din anii 2000 s-a datorat, în mare parte, unei mari creșteri a cererii în China. Chinezi au avut nevoie vitală de cupru pentru a construi, fără oprire, timp de peste două decenii, în procesul de urbanizare a țării, pentru susținerea unor sectoare industriale și pentru a furniza energie electrică în cele mai îndepărtate așezări rurale.

Ulterior, guvernul chinez a început și exportul de cupru în lume. Chinezii au intervenit chiar pe piața mondială pentru a controla prețurile.

Potrivit analiștilor, în următoarele trei decenii, cererea de cupru va crește considerabil, uneori chiar cu 600% pe an.

Reluarea producției de cupru ar aduce profituri mari

O repornire a capacităților industriale de la Zlatna ar aduce România pe primele locuri în Europa la producția de cupru. O oportunitate, mai ales în această perioadă de criză a metalelor rare. Astfel, România ar putea contribui la reducerea dependenței Uniunii Europene de puterea economică a Chinei. Dar, nu în ultimul rând, ar realiza un profit incredibil.

Cuprul este metal strategic astăzi. Noi vindem concentrate de cupru cu un profit de 6,5% la cuprul din Abrud. Dar, aceste concentrate de cupru numai în lumea a treia se vând sub forma aceasta de materii prime. Noi trebuie să le prelucrăm, concentratele astea, ca să le transformăm în cupru catodic. Doar transformarea în cupru catodic ar însemna un profit de 350-400%”, explică Silviu Ponoran.

Dacă aceste concentrate de cupru sunt transformate în laminate, s-ar ajunge la un profit de 500% profit, iar transformarea lor în cabluri electrice, în contextul crizei mondiale actuale, ar însemna un profit de 800%.

”Există o variantă superioară – transformarea în produse electronice, ceea ce ar aduce un profit de 1.000 – 1.100 %. S-ar putea dezvolta între 1.000 și 1.200 locuri de muncă, în funcție de cât de avansată este tehnologia. Trebuie să vii cu tehnologie de ultimă generație și să stai liniștit pe piață”, mai spune Silviu Ponoran.

Bogdan Rădulescu
Bogdan-George Rădulescu, jurnalist, analist politic. Jurnalist între 1995-2015 (Radio România Internațional, Radio România Actualități). A fost corespondent la Bruxelles pentru Radio România (2011-2015), acreditat la Comisia Europeană şi la citeste mai mult