Stenogramele unor șpăgi memorabile! ”Șefa banilor” de la Fundeni negocia mita sub tricolor + cum îi pedepsea pe ”trădători”: ”E o ștoarfă. Să n-o mai văd c-o…” (EXCLUSIVITATE)

O anchetă de proporții, efectuată de procurorii DNA și desfășurată timp de mai mulți ani, a scos la lumină o rețea a ”mânuitorilor de licitații” în centrul căreia s-a aflat ”Șefa banilor” de la Institutul Oncologic Fundeni, un institut de elită în România. Trafic de influență, licitații trucate, foloase necuvenite primite în mod repetat, informații din interior transmise complicilor – reprezentanți ai unor firme care câștigau contracte pe bandă rulantă -, plus un ”tupeu” demn de o cauză mai bună, acestea sunt ”ingredientele” unei afaceri care, în urma interceptărilor ambientale, a fost destructurată.

GÂNDUL.RO prezintă, în exclusivitate, alte informații șocante din acest dosar, ”Șefa banilor” de la Fundeni fiind ”recompensată”, pentru serviciile sale, cu sejururi în toată Europa – Londra, Barcelona, Paris, Roma, Veneția -, plus Dubai.

COMUNICATResponsabilitatea începe cu fiecare dintre noi! BAT România: buletinul cerut la achiziția de produse cu nicotină înseamnă reguli care funcționează

15:29

ECONOMIECurs BNR, 13 noiembrie. Dolarul și euro încheie săptămâna în forță și cresc ambele monede. La ce nivel se situează față de leu

15:26

”Șefa banilor” de la Fundeni avea la dispoziție întreg planul de achiziții al faimosului Institut și, profitând de acest privilegiu, a ”livrat” către ”firmele agreate” informații esențiale referitoare la viitoarele licitații pentru achiziționarea de instrumentar și echipament medical.

”Martora arată că i-a oferit sume de bani necuvenite reprezentând un procent din valoarea fără TVA a facturilor, începând cu anul 2006, inițial pentru ca Institutul Clinic Fundeni să achite cu prioritate facturile emise de firmele martorei, iar apoi, de la momentul în care facturile erau achitate în ordinea cronologică a emiterii acestora, banii erau oferiți cu titlu de recunoștință a sprijinului dat de-a lungul timpului, locațiile remiterii sumelor fiind Institutul Clinic Fundeni sau domiciliul numitei (n.red. – ”Șefa banilor”)”, se precizează în dosarul trimis la instanță.

”Șefa banilor”: ”Nu vă mai primesc în birou, n-avem voie să vorbim cu furnizorii! Mie când mi-e frică de ceva e chiar groasă”

Deși, în cele mai multe dintre situații, ”Șefa banilor” de la Fundeni era – potrivit interceptărilor fabuloase prezentate, în exclusivitate, de GÂNDUL.RO – sigură de poziția ei privilegiată în cadrul ”rețelei mega-șpăgilor”, au existat și momente în care mărturisea unuia dintre complici că îi este frică.

Și, având ”experiență” de lungă durată, credea în propriile presimțiri, susținând că – atunci când îi este fric – situația ”chiar e groasă”. Discuția a avut loc în perioada în care Curtea de Conturi efectua controale ”deranjante” la Institutul Oncologic Fundeni.

Martor: ”Zic, mă trimite și dacă nu vin din proprie inițiativă, știți? Că deja acuma trebuie să-i zic termenul când trebuie să vin”

”Șefa”: ”Da sigur că da. Poate mă supăr eu o dată…”

Martor: ”…”

”Șefa”: ”… și nu vă mai primesc în birou, că noi n-avem voie să vorbim cu furnizorii”.

Martor: ”Păi vine cu forța…”

”Șefa”: ”Deci ai văzut, da? Ai văzut, da? Ai văzut. Așa că… Exclus. Bine, vorbim… Uitați-vă la mine, de ce mie mi-e frică, nu știu. Mie când mi-e frică de ceva e chiar groasă pentru că nu știu cu ce intenție a venit (n.red. – Curtea de Conturi)”

Martor: ”O să-l sun acum pe…”

”Șefa”: ”Da, bine, pa!”

Martor: ”V-am pupat!”

Din ciclul ”Cum să păcălești Fiscul”: ”Nu poți să spui că ai pierdut la casino, că ai fost la bagaboante…”

Procurorii DNA nu au interceptat-o numai pe ”Șefa banilor” – în momentele în care aceasta ținea adevărate ședințe cu complicii. Și aceștia, în nenumărate rânduri, au fost ascultați, iar într-una dintre aceste discuții există un subiect fierbinte.

Profitul obținut în urma câștigării la foc automat a licitațiilor trucate de ”Șefa banilor” trebuia păstrat sau cheltuit în așa fel încât reprezentanții Fiscului să nu ”adulmece nimic”. Conform principiului ”Toată lumea trebuie să supraviețuiască, S fie o feliuță pentru toată lumea”, membri acestei rețele bine puse la punct și-au creioanat ”reguli clare”.

Nu aveai voie să scoți ”cash” din bănci decât sume care să nu atragă atenția, iar un procent de 3% – 5% era considerat ”în limitele bunului simț”. În ceea ce privește plimbările – primite ca recompensă -, unul dintre cei doi complici avertizează în timpul acestei discuții că ”directoarea medicală” a fost o ”proastă” fiindcă a plecat în America pe banii unei firme care câștigase una dintre licitații, în acest fel expunându-se mai mult decât ar fi fost cazul.

Complice 1: ”Toată lumea trebuie să supraviețuiască”

Complice 2: ”Nu trebuie să trăiască și ăia?”

Complice 1: ”Normal, toată lumea trebuie să supraviețuiască. Să fie o feliuță pentru toată lumea și nu trebuie să ne dăm în cap unii altora”.

Complice 2: ”Acuma știi cum e, să mă uit peste gard când ăla… Foarte bine. Ce să zic . D-asta revin și-ți spun, va fi o problemă mare de cash. Eu am de exemplu de scos dividende de ani de zile. Nu-i scot. M-ai înțeles? Și ce fac? Le scot acuma și pe urmă vine și mă întreabă. Mi-a zis unu clar “Ce depășește 10.000 de euro”…

Complice 1:”Da”.

Complice 2:”Că te duci cu cardul și plătești ceva… N-au nicio problemă. Dar în momentul în care tu ai scos cash 50.000… Și te întreabă “Ce-ai făcut cu 50.000?” , “Păi am fost la curve” , “Dă-mi lista”, “Am fost la biserici”, “Dă-mi lista”. Nu crezi tu că ăia nu poa’ să te… Să verifice? Ai înțeles? Și hai că ai fost o dată la biserici și la curve și la jocuri de noroc. Dar la jocuri de noroc când ai pus piciorul în casino ești filmat oricum. Da? Și deci asta e, deci nu poți să spui că ai fost, ai pierdut la casino, nu poți să spui că ai fost la bagaboante”.

Complice 1:”Sau că îi ții la saltea că te întreabă “Arată-mi la saltea!”

Complice 2:”Nu, “Arată-mi-i! Păi arată-mi-i, hai! Dacă-i ai la saltea, niciun fel de problemă, te credem pe cuvânt, arată-i!”

Complice 1:”Dar și ei trebuie să înțeleagă, adică trend-ul ar fi să nu mai ia”.

Complice 2: ”Nu, trend-ul este să fie undeva 3%, maxim 5% pe viitor”.

Complice 1: ”Deci cine mai riscă acuma? Niciunul nu mai…”

Complice 2: ”Nu știu mă, sunt inconștienți. Sunt și inconștienți, or fi și la provocare, or fi și la derută. Directoarea medicală cu nu știu care au plecat în America fiind plătite excursiile de firma aia, mi-a zis firma care a făcut ventilația. Deci nu e ok, dacă ei sunt proști să spună chestiile astea în momentele astea, adică…”

”Patrioata” de la Fundeni ținea Tricolorul în birou și era dură cu ”trădătorii”: ”E o ștoarfă!”

Aflată pe ”drumul spre pensie” după o perioadă în care s-a aflat ”la butoane” și a pus la punct un angrenaj complex al unor interese obscure care a funcționat ireproșabil până la un punct, ”Șefa” are o răbufnire de orgoliu, la un moment dat.

Discutând cu unul dintre complici, ”Șefa” insistă asupra faptului că lucrează cu… Tricolorul în birou – mita fiind primită, în multe cazuri, chiar sub steagul României -, însă nu uită să o ”înfiereze” pe una dintre fostele colaboratoare. În finalul discuției, ”patrioata de serviciu” își manifestă și fericirea că nu mai are mult până să iasă la pensie și, astfel, scapă de toate grijile.

Martor: ”Da` să vă povestească domnu`(…), că și-a adus aminte acum două săp… nu știu, săptămâna trecută sau acum două săptămâni, când venea la ea… Luați ăsta…”

”Șefa”: ”Hai să mergem la…”

Martor: ”Când venea la ea. Aaa, nu, e cancan!”

”Șefa”: (neinteligibil)

Martor: ”E cancan, stați așa!”

”Șefa”: ”Îhî!”

Martor: ”Șiii… venea la el la birou… și ea toată cu de… cu ăsta cu ciorapii ăia cu plasă, cu fustă… cu pantaloni scurți… Și stătea așa și știți că el a avut… Băă, să nu mai treacă asta p-aicea! Să n-o mai văd c-o… Știți, de-astea de bine! Că nu treb… urâta asta, că eu am numai fotomodele! Asta să-mi arate mie chiloții! Cre`că nici n-avea chiloți de fapt! Deci numai așa!”

”Șefa”: ”(neinteligibil- discută în șoaptă) P-aicea zice toată (neinteligibil- discută în șoaptă) zice, se-ntinde cu toți p-aicea! Aia a plecat pe un salariu barosan! Eee! Și-a pierdut ăăă… relațiile și a văzut că pe mine mă mai susține unu` și altu`! Și asta la fel de ștoarfă!” 

Martor: ”Daaaaa!”

”Șefa”: ”Ștoarfă, din astea… Din astea pentru nimic! Pe cuvântu` meu! Ai văzut mă ce steag am eu, mă? (n.red. – în birou) Nimeni n-a intrat în birou să-mi spună de tricolor! (râde)”

Martor: ”Se vând și pe o poșetă! Da! Multe s-au schimbat! (continuă discuția în șoaptă) Și toată lumea tre` să-nțeleagă, cred că n-o să mai fie ce-a fost odată! Nu mai are… ”

”Șefa”: ”Io sunt fericită că plec spre pensie!”